Desi stiam ca omul se numara printre putinii artisti plastici din Olt care se situeaza in zona nonconformismului, muntele de obiecte ridicat in fundul atelierului amenajat intr-o sala din cadrul Liceului Teoretic Tudor Vladimirescu (atelierul lui Dutu) m-a mirat. Pe de o parte, caci pe de alta mi-a oferit o explicatie la raspunsul pe care artistul mi l-a dat cu cateva zile inainte de a-i calca pragul atelierului: Marcele, mai esti avangardist? l-am intrebat eu. Cum sa nu, da’ stii, rau de tot, mi-a raspuns artistul. Nonconformismul momentului la Marcel Dutu este asa: ia fel de fel de piese electronice si le lipeste pe campul de lucru, care poate fi carton, panza sau placaj. Lipeste rezistente, fire electrice de diferite grosimi si lungimi, diode, bobine mici, placi de baza din computere, procesoare, placi video, placi de sunet, bucati de hard disc, resturi de tastatura zdrobita, adaptoare si ne oprim aici cu enumerarea, caci printre materialele folosite pentru o cu totul alta destinatie decat cele pentru care au fost ele create se regasesc multe alte lucruri la care nu ne pricepem. Dupa aceasta operatie, deloc la intamplare, ci, din contra, foarte migaloasa pentru ca totul trebuie sa se lege intr-o tema generala, omul isi prepara vopselele si demareaza partea cromatica. Ceea ce iese poate fi un copac, un peisaj, un om sau altceva. Nu, nu in cheie clasica, unde copacul este copac sau chipul uman este chip uman propriu-zis (plus amprenta artistica a autorului). Copacul lui Marcel Dutu este mai mult ideea de copac, peisajul este reprezentat de ideea de peisaj si tot asa. Puterea sugestiei este instrumentul pentru care autorul da lupte crunte cu el insusi din care, sustin specialistii, iese mai mereu victorioasa valoarea. Uneori foloseste culoare si pe obiectele aplicate, alteori manuieste penelul printre ele, construind proportii menite sa vorbeasca publicului iubitor de frumos intr-un mod aparte.
Biografie si palmares
Nascut la 9 februarie 1968, in Slatina, Marcel Dutu si-a petrecut o parte din copilarie la Draganesti-Olt, unde parintii sai s-au mutat pentru totdeauna. De la varsta frageda vadeste aplecare catre desen, asa ca se inscrie la aceasta disciplina predata de pictorul Traian Zorzoliu la Palatul Copiilor din oras. Participa la foarte multe concursuri de arta plastica si in majoritatea cazurilor castiga premiul I. in 1982, paraseste mica asezare urbana pentru a se inscrie la fostul Liceu de constructii-montaj Slatina, actualmente Ion Mincu, dar peste numai doi ani se va intoarce acasa. isi finalizeaza studiile liceale, isi face datoria de soldat si, in anul 1990, isi ia lumea-n cap. Se opreste la Sibiu, unde, dupa ce absolva o scoala de specialitate, lucreaza la Caile Ferate Romane. in anul 1993 se inscrie la Facultatea de Arta a Universitatii de Vest din Timisoara. Dupa 4 ani se transfera la Universitatea de Arta Bucuresti, absolvind studiile in 1999, la 31 de ani. Anul 1993 este anul debutului: participa la o expozitie de grup gazduita de Biblioteca Judeteana Ion Minulescu din Slatina si i se organizeaza prima expozitie personala la Muzeul de Istorie din Draganesti-Olt. De-a lungul anilor a mai participat la expozitii de grup organizate la Slatina (Casa de Cultura a Sindicatelor – 2001, Salonul de Iarna – Muzeul Judetean Olt – 2001 si 2002, Galeria Art-Delia – 2003 si 2004, Galeria Arta – 2005, 2006, 2007 si 2008), precum si la Muzeul de Arta Craiova, in 2009. in 2010 participa la Salonul de Toamna de la Galeria Artis a Muzeului Judetean Olt, iar 2011 il gasim pe simezele Casei de Cultura din Calafat, dar si la Galeriile de Arta Contemporana din Ramnicu Valcea, in cadrul unei expozitii de nivel national.
La ora aceasta, palmaresul artistic al lui Marcel Dutu numara 12 expozitii personale, organizate la Muzeul Judetean Olt (1993), Galeria Vega Timisoara (1994), Biblioteca Dumitru Popovici Draganesti-Olt (2003 si 2004), Galeria Arta din Craiova (2005 si 2007), Galeria Artis Slatina (2008, 2009 si 2011 – aceasta in memoria mastrului Nicolae Truta) si la Galeria Art-Delia Slatina (2010). Lucrari ale artistului se gasesc in numeroase colectii particulare si de stat din Romania (pictura murala), precum si in colectii particulare din mai Germania si Italia.
Dintre marii artisti clasici romani ii sunt aproape de suflet Nicolae Tonitza si Ion Luchian, iar dintre cei contemporani il emotioneaza Suzana Fantanaru si Constantin Catargiu. La nivel universal artistul de la Draganesti-Olt se simte atras de olandezul Piet Mondrian, de rusul Vasili Kandinski, Salvador Dali si, deloc in ultimul rand, de marele Constantin Brancusi.
Destainuiri
Ce l-a facut pe Marcel Dutu sa abordeze arta cu asemenea mijloace neconventionale?
Lumea contemporana. Tendintele ei, dinamica ei ametitoare si de multe ori violenta. Folosesc mijloace care apartin lumii actuale pentru ca ele o reprezinta cel mai bine. Traim intr-o viteza care ne sperie, dar la care nu mai putem renunta. Traim intr-o lume tehnica, supertehnica, hipertehnica, intr-o lume care s-a indepartat de lucrurile simple. Pentru a o caracteriza, pentru a o arata plastic cat mai bine ii folosesc tot ce-i apartine intr-o simbolistica impletita din culori foarte vii, albul viu, rosul violent, albastrul puternic. Apoi, fascinat de textura cablajului, de traseele circuitelor electronice, m-am gandit ca ele simbolizeaza miscarea oamenilor in timpul de azi, miscarea lor in toate sensurile, se destainuie artistul. Arta sa si indraznelile sale plastice sunt apreciate de criticii de arta si de colegii de breasla. Format la scoala de pictura de la Timisoara, scoala de pictura renumita prin libertatea pe care o atribuie artistului, prin experimentele sale vizuale, Marcel Dutu este printre putinii artisti ai judetului Olt care este animat de un spirit modernist. <
Neastamparul pe care structura sa nonconformista i-l da il face pe artist sa simta arta plastica in special si arta in general ca pe o sursa inepuizabila de posibilitati. si o spune atat de frumos, incat nu putem sfarsi acest material decat prin nesfarsitul pe care-l simte artistul. Pentru mine arta este ca un camp nemarginit, ca un continuu inceput. Arta nu are sfarsit, este ceva care te macina mereu si mereu si mereu.