Nu vreau sa scriu de Visi

Nu vreau sa scriu eu despre Visi.
Eu, cu el, ma intalnesc aproape zilnic, chiar daca au trecut, iata, doi ani de la debutul Calatoriei lui spre Eternitate. Omul VISI GHENCEA este, din fericire, inca printre noi. Aproape ca nu exista actiune culturala, cel putin la nivelul Slatinei, care sa nu iti aduca, intr-un fel sau altul, aminte de Visi. De obicei prin comparatie: cum ar fi fost daca ar fi fost Visi.
Daca as da la o parte tot trecutul si as pastra numai perioada 2000 – 2009, ar fi o perioada de mari satisfactii spirituale traite alaturi de, cu si prin Visi. Pentru cei care cunosc sau macar intuiesc ce inseamna o echipa (foarte restransa!) de televiziune de stiri, adica un reporter si un cameraman, apropierea noastra nu este straina. Vrei nu vrei esti unul langa altul aproape tot timpul. Iar cand, mai mult de atat, esti si echipa ce cauta, descopera, inoveaza si promoveaza actul cultural cu cele mai bune intentii si cu toate puterile, atunci chiar poti spune ca esti unul langa celalat zi si noapte.
Nu vreau sa scriu despre Visi.
Nu sunt atat de poet incat sa descriu o flacara. Pentru ca Visi era o flacara ce ardea in tot ce intreprindea. Pot spune doar ca am avut privilegiul sa lucrez umar la umar cu acest OM.
Nu as fi vrut sa scriu despre Visi.
Mi-as fi dorit din tot sufletul sa umplu pe mai departe lada cu amintiri cu si despre el. Sute, mii de amintiri am legate de Visi. Poate ca odata si odata, cand nu voi mai avea ce face, ma voi apuca sa caut prin sutele de casete video aventurile noastre de aproape un deceniu.
si atunci poate voi scrie despre Visi.
Pana atunci insa, intru memoria sa, prietenii sunt invitati la o intalnire spirituala cu Marele Disparut vineri, 23 decembrie 2011, in ceasul al 12-lea. Va asteptam sa depanam amintiri, sa mancam gogosi si sa bem vin fiert la Biblioteca Judeteana Olt, care ne va fi gazda pentru a trimite un gand bun, un semnal, pe acolo, pe la Portile Paradisului.