Gazeta de Olt, martie 2008
Ion Luta, primarul-teroare (I)
Ancheta – Costel MIREA
Daca primarul din Perieti aude ca are contracandidati la alegeri ii vine rau. Un fel de a spune, ca Ion Luta nu lesina cu una, cu doua. El vede, insa, rosu in fata ochilor si da cu clanta prin toate partile a mirare, nervi si iar mirare ca, uite dom’ne, cum e posibil sa candideze cineva impotriva mea! Este vorba, de fapt, de minte-ngusta si de morala bolnava. Vesnicia liderului numai in comunism este posibila prin constrangerea oamenilor sa voteze un singur om, prin control si teroare. Cam acesta este profilul primarului din Perieti.
Primar din 1990, Ion Luta a fost ales mereu si mereu nu prin optiunea sincera a electoratului, ci gratie unui sistem care a functionat ca uns, un sistem din care nu lipseste controlul, teroarea si micile-marile smecherii electorale. Lui Ion Luta ii cam stie toata lumea din comuna de frica. El a reusit, impreuna cu acolitii care nu se misca niciodata degeaba, sa puna la punct o strategie care, demontata, inseamna amenintare, exercitarea puterii dupa chipul si asemanarea securitatii, minciuna etc. Oamenilor le este frica si spun ca nu se pot pune cu primarele. Lipsa curajului este exact slabiciunea pe care edilul mizeaza. Oamenii au uitat (sau nu au stiut niciodata) ca primarul este cel care trebuie sa-si dea caciula jos in fata oamenilor care voteaza o data la patru ani, si nu invers. Sa vedem ce a facut in localitatea sa un primar in aproape 18 ani.
– Ciocu’ mic
Oamenii din mai multe sate se tem sa vorbeasca prea tare despre nemultumirile lor in privinta primarului. Mai ales cei mai saraci, care sunt jonglati cu ajutorul social sau cu alte pomeni ale statului. Democratia este o notiune straina la Perieti. Te pui cu mine? Te tai de la ajutorul social. Nu stii cu cine te pui. Cam asa sunt tinuti in frau cetatenii Romaniei din Perieti. Sunt batran si bolnav. Sunt altii cu venituri mari care primesc ajutorul social, iar cei in drept sa-l primeasca nu primesc nimic. Eu nu vreau. Nu suntem bogati dar sunt in putere si pot munci. Nu vreau pomeni din astea, dar vad ce se petrece in comuna si multe nu sunt drepte. Daca participi la vreo intalnire politica, alta decat cele organizate de PSD, partidul din care primarul face parte, esti luat la ochi si amenintat sub diverse forme. Este normal sa asculti ce propun toti candidatii, sa analizezi bine situatia si sa alegi ca primar, in functie de oferte si de ceea ce iti dicteaza tie sufletul, pe cel pe care il vrei. Cam asa cred eu ca trebuie sa fie lucrurile. Dar la noi, nu. Primarul vrea sa taie si sa spanzure. si oamenilor le este frica. Nu este drept, spunea, peste gardul gospodariei sale, o tanara femeie al carui nume nu-l vom face public din motive lesne de inteles. si tot ea se plange ca, pe ploaie sau dezghet, primavara, ulita pe care sta devine impracticabila. Sa vedem ce a facut in localitatea sa un primar in 18 ani.
– Ulite pavate cu huma la pret de piatra
Cateva ulite pe care, dupa o mica ploaie, nu mai poti patrunde decat cu cisme in picioare, au fost modernizate de primarie. Nu cu piatra mare, asa cum ar fi trebuit, ci cu…huma. Adusa de aproape, dintr-o rapa. Oamenii vorbesc cu jumatate gura si cu ochii-n patru (pentru ca primarul are ochi si urechi care lucreaza pentru el) ca huma ar fi fost platita la pret de piatra de rau. Asa a fost imbracata ulita din Codoimani, o zona din satul Mierlesti, spre exemplu. Tot oamenii vorbesc ca, in loc sa investeasca in vechiul imobil al gradinitei din Mierlesti, azi parasit, primaria a ales sa plateasca chirie unui cetatean pentru functionarea gradinitei. Din ce in ce mai des se vorbeste si de o anume afacere cu fostul imobil al dispensarului. Constructia a fost revendicata de fostul proprietar, caruia i-a si revenit. Apoi imobilul a fost vandut. Cui? Secretarei primariei. Dar oamenii nu cred. Ei sunt siguri ca de tranzactie n-ar fi strain primarul. Ca pe undeva ar fi mana lui. De ce n-o fi vrut nici in ruptul capului edilul Luta sa cumpere primaria imobilul pentru ca acolo sa fie mentinut dispensarul, nu se stie, dar este suspect. (…).
Gazeta de Olt, 1 aprilie 2008
Primarul din Perieti a matrasit bunurile comunei
Ancheta – Costel MIREA
Prapad in bunurile din domeniul public al comunei Perieti, sub mandatele succesive ale primarului Ion Luta din 1990 incoace. Un prapad din care edilul si acolitii sai au castigat, insa, in dauna localitatii. Asa a ajuns primarul sa fie unul dintre cei mai bogati primari din zona rurala a judetului, averea sa numarand mai multe locuinte care nu se regasesc pe declaratia lui de avere, neschimbata de anul trecut. Casa si teren la Slatina (intr-o zona rezidentiala), casa la Calimanesti, casa la Perieti, terenuri cumparate etc. Totul in dispretul unei populatii ingenuncheata moral si psihic. Unul dintre aprigii sustinatori primarului Luta este preotul comunei, cunoscut sub numele de popa Mazare, un pesedist inrait si abonat la carciumi. in loc sa vorbeasca lumii de cele sfinte, el are grija intotdeauna sa-i faca primarului o imagine falsa dar buna la voturi, rugand populatia sa-l lase pe Luta sa iasa si el la pensie de pe scaunul de prim-edil.
– Oamenii sunt revoltati
Mai multi localnici spun cu gura de sarpe ca sub mandatele primarului au disparut multe din bunuri care tineau de domeniul public. si oamenii fac referire la grajdurile fostului CAP, la terenurile fostului IAS impartite celor mai instariti ca locuri de case, la moara din satul Cherlesti si la multe altele. Un exemplu graitor este incercarea unor romi de a fura o hidrosfera care servea zootehniei locale pe vremea sistemului comunist. Localnicii din vecinatate s-au pomenit cu mai multi romi ca au dat navala si au inceput sa taie cu aparatele de sudura componente din hidrosfera care, prin grija altora, fusese din timp culcata la pamant. La revolta oamenilor, romii au rupt-o la fuga sustinand ca cel care i-a trimis sa faca o asemenea treaba este chiar primarul Ion Luta. (…)
– De unde atata banet dintr-un salariu de primar?
Localnicii se intreaba cum s-a imbogatit primarul atat de mult, si tot ei se dumiresc.
Magazinul de la Perieti a fost construit prin ani 50′, 51′, prin munca satenilor. A avut grija primarul sa fie vandut si asta, asa cum a avut grija sa fie data si moara din satul Mierlesti. Cica a luat-o cumnatul primarului si unul, Scarlat Draghici. Dar n-au investit, o lasa sa cada. Era un bun al comunei, trebuia sa mearga si sa beneficieze toata lumea de ea. Ce stim noi ce a castigat primarul din ea, dar a castigat. A cumparat si terenul de fotbal. Vechiul dispensar a fost cumparat de secretara primariei, dar stim noi ca tot mana primarului este. Ca am auzit ca pe un teren al unor rude ale secretarei, situat la Calimanesti, are si primarul o casa. Mai are una si la Slatina, printre cei mai bogati oameni de acolo, pe langa Palatul de Justitie. De unde atata banet dintr-un salariu de primar?!, se intreaba oamenii.
si pe buna dreptate. Pentru ca primarul Luta a facut mai multe afaceri necurate pentru care a folosit inclusiv scoala din Mierlesti.
Gazeta de Olt, 9 aprilie
Primarul din Perieti a palmat peste 400 hectare de teren agricol
Ancheta – Costel MIREA
Faptele indoielnice la care s-a dedat vreme de 18 ani primarul de Perieti si despre care GdO a scris in mai multe randuri au incep sa se adevereasca oficial. De ce, de pilda, nu prea iasa pamantul la Perieti, desi batranii comunei isi amintesc ca parintilor lor le-au fost colectivizate enorme suprafete agricole de comunisti, doar primarul Ion Luta poate sti. Ca prin anul 2000 comuna ramasese fara nici o palma de pamant in rezerva de terenuri agricole a Consiliului local a fost mai mult o gogoasa. Pentru reconstituirea dreptului de proprietate a cetatenilor nu s-a mai gasit pamant, dar pentru mari mahari de prin zona si de prin alte parti s-au gasit terenuri bune, multe doar pentru a se baga in buzunar subventiile acordate de stat si, acum, de Uniunea Europeana. Mergem mai departe si spunem ca, pentru ca comisia locala pentru aplicarea legilor fondului funciar s-a plans, la indemnul primarului, ca localitatea a ramas fara pamant, comuna a primit in 2002 peste 400 de hectare de teren agricol din domeniul public al statului. Suprafata a fost preluata de la Agentia Domeniilor Statului (ADS). Un an mai tarziu, cele peste 400 de hectare au disparut din toate evidentele primariei. Nu se mai gaseste nicaieri. stie, insa, primarul. Caruia o institutie publica i-a cerut sa explice imprejurarile misterioasei disparitii si sa faca in asa fel incat terenul sa reapara in evidente.
Ion Luta este disperat dupa ce a sesizat ca majoritatea oamenilor din comuna a inceput sa iasa de sub teroarea instituita de el, ca localnicii incep sa se intereseze de multe lucruri suspecte facute de primar si ca nu-l mai vor la conducerea comunei. Probabil ca Luta si-a facut demult tainul si ca nu lacomia este principalul motiv pentru care vrea sa mai castige un mandat de primar. El stie, insa, ca, o data cu pierderea scaunului de primar, urmeaza sa fie luat la puricat in privinta multor fapte dubioase cu iz penal.
Daca timp de 18 ani localnicii au tacut, fiindu-le frica sa vorbeasca pentru ca primarul a instituit in comuna un sistem dupa modelul celui practicat de securitatea comunista, acum populatia a prins curaj, intelegand ca Ion Luta a fost ales de oameni si ca puterea ca el sa plateasca sta doar in mainile lor. Asa se face ca la sedinta ordinara de luna trecuta a Consiliului local au tinut sa fie de fata circa 30 de oameni care i-au cerut socoteala primarului Luta in legatura cu halda ecologica pe care edilul vrea s-o construiasca in apropierea caselor si care ar urma sa deserveasca mai multe judete. Sa aduca altii gunoiul la noi? Dar pe noi de ce nu ne intrebi niciodata nimic, domnule primar? Noi ce suntem, paie?, s-au revoltat oamenii. Primarului nu i-a venit sa-si creada urechilor si ochilor, obisnuit ca nimeni sa nu-i sufle o vorba neplacuta in fata.
Cu numai cateva saptamani inainte edilul a lovit cu pumnul in fata un localnic care a intrat in primarie sa-si caute dreptatea cu acte doveditoare in mana. Ion Luta era obisnuit sa-i sfideze pe oameni. Asa i-a sfidat si atunci cand a hotarat sa-si tina zecile de capre intr-o curte aproape de centrul comunei, spre disperarea vecinilor care sunt obligati sa suporte mirosul de la animale.
