intre recensamantul din 2002 si cel de acum doi ani, din Olt au disparut mai multe sate. Cu exceptia satului Rudari de la Scarisoara, celelalte au disparut si din scriptele primariei.
Le-au mai ramas doar amintirile
Familia Marin a fost ultima care a parasit satucul cu bordeie, in care proprietatile ,,se imbratisau nestingherite, lasand libertate oricarui suflet sa bantuie pe oriunde. Nu mai stie exact cand s-a mutat la marginea comunei Scarisoara. Nu poate sa mai localizeze in timp nici anul in care i s-a prapadit barbatul. Cei 82 de ani isi spun cuvantul. Tot ce-si mai aduce aminte despre tineretile petrecute la Rudari sunt legate de libertate si de preocuparile zilnice. ,,Eram liberi. Faceam fuse, albii si tot felul de obiecte, cu mainile noastre, si le vindeam romanilor. Cu ce luam pe ele cumparam mancare la copii. Cum sa fie… a fost bine. Eram liberi, cresteam animale si pasari in voie. A fost frumoasa viata la… padure. Acum e altceva… e mai evoluata viata aici. Avem de toate. Acolo nu aveam de niciunele. Nu aveam drumuri si nici lumina. Foloseam lumanarile sau lampa cu gaz…, isi aminteste tanti Smaranda, cu nostalgie.
Autoritatile sustin ca depopularea satului a inceput in anii 70, dupa infiintarea unui CAP in sat. Atunci, comunistii au inceput sa faca presiuni asupra rudarilor sa plece, suparati ca animalele acestora, lasate in voia lor, distrugeau recoltele.
,,imi amintesc de timpurile cand au venit in comuna. Erau flacai la 15-25 de ani care nu stiau sa mearga cu bicicleta. Ei erau obisnuiti cu caii, de mici. De la cativa ani calareau caii mai bine decat ai nostri la maturitate. Nu aveau nevoie de hamuri, de nimic. Se agatau de coama lor si manau. Erau, vara, precum indienii… in pielea goala, calare pe cai, si-a amintit edilul Marin Calin.
Tanti Smaranda sustine ca plecarea din sat s-a datorat apelor Oltului care s-au revarsat de cateva ori si le-a daramat casutele din pamant. Pana si micuta scoala din comunitate ar fi fost, sustine batrana, luata de apele suparate ale raului.
Niste urme nesemnificative
inainte de a incepe ,,migrarea rudarilor, in sat incepusera sa apara si casele adevarate, compuse din doua camere si o prispa, cu fundatie din beton, construite la suprafata. Chiar daca erau putine in comparatie cu bordeiele construite din brazde de pamant si lemne de salcam, acoperite cu tot felul de materiale prin care ploaia trecea de cele mai multe ori, casele puteau reprezenta mugurii unei comunitati trainice. Nu a fost sa fie asa. Din contra. La scurt timp dupa aparitia lor au inceput sa dispara familiile. Una cate una alegeau sa se mute mai aproape de civilizatie. La sosea, cum spuneau ei. Acum, din bordeiele rurarilor nu a mai ramas nimic, iar din casele ce reprezentau dorinta de mai bine a celor mai instariti reprezentanti ai comunitatii amintite mai sunt doar niste bucati din temeliile de odinioara.
Pentru ca scoala fusese si ea construita prin aceeasi metoda ca majoritatea constructiilor carora le spuneau locuinte, nu a mai ramas nimic din ea. Acum, pe locul in care cei care-si mai amintesc de sat descifrau tainele cititului si scrisului atat cat sa poata sa-si scrie numele si au deslusit matematic nu mai mult decat le-a trebuit ca sa-si socoteasca banutii primiti pe linguri, se ridica un bordei. il construiesc urmasii fostilor sateni pentru a locui pe timpul verii cand isi aduc aici, in tabara, animalele la pascut.
Pe cale de disparitie…
Soarta satului Rudari de la Scarisoara o vor avea, in curand, si alte asezari. Potrivit rezultatelor recensamantului din 2012, in Olt sunt multe sate in care isi mai duc zilele o mana de oameni. Primul sat pe lista cu cele care in curand vor ramane fara locuitori este Stupina din comuna Carlogani. in urma cu doi ani, aici mai traiau doar 9 locuitori. Acum numarul este aproape de jumatate. Doar cativa batrani se mai incapataneaza sa-si duca zilele in satucul parasit. Nu departe de momentul in care vor deveni amintire sunt si satele Pielcani si Gruiu din comuna Fagetelu, unde cu greu mai numeri cateva zeci de suflete. Situatia este la fel de dramatica si la Tatulesti, in satul Lunca. Aici, la recensamant au fost identificate doar vreo 26 de suflete, iar in satul Greeresti de la Leleasca doar 30.
