Colegul nostru, Bogdan Andreoiu, decedat duminica dimineata in urma unei insuficiente cardio-respiratorii acute a fost condus marti pe ultimul drum de familie, rude, colegi si zeci de prieteni care l-au cunoscut si iubit.
Avea 28 de ani si abia intrase in tumultul vietii de adult cand destinul nemilos a facut sa aiba parte de o moarte fulgeratoare. in acea dimineata fatidica s-a trezit din somn si si-a anuntat fratele cu care era acasa ca se simte rau. Crezand ca a racit, l-a rugat pe acesta sa-i dea un medicament. Cateva momente mai tarziu nu a mai apucat decat sa spuna ca simte o arsura in piept si a cazut secerat la pamant. O ambulanta l-a preluat in scurt timp si l-a transportat la Unitatea de Primiri Urgente a Spitalului Slatina, unde, mai bine de o ora, a fost resuscitat. Din nefericire inima lui Bogdi (n.r.- asa cum ii spuneam noi, colegii) nu a mai dat semne de revenire, parintii ajunsi intr-un suflet la unitatea medicala primind in scurt timp teribila veste ca pentru baiatul lor cel mic nu se mai poate face nimic. Cu lacrimi in ochi au implorat cadrele medicale sa continue manevrele de resucitare, insa, in ciuda eforturilor medicilor, totul a fost in zadar, fiind declarat decesul.
Bogdi a avut parte de o moarte subita, el nesimtindu-se vreodata rau sau acuzand vreo durere. Diagnosticul preliminar rezultat in urma efectuarii necropsiei a scos la iveala faptul ca suferea de o afectiune cardiaca de care nu stia.
Sicriul cu trupul neinsufletit a fost depus luni, in jurul pranzului, in casa parintilor sai din comuna olteana Priseaca, locuinta devenind in scurt timp loc de pelerinaj pentru cei care l-au cunoscut. Bogdan era un baiat iubit de multa lume, dovada fiind faptul ca sute de oameni au trecut pe la capataiul sau, sicriul fiind acoperit de flori, dar si de lacrimile celor care nu au incetat sa-l planga. Fiind necasatorit, Bogdi a fost imbracat in costum de ginere si i-au fost facute toate obiceiurile specifice zonei, desi parintii isi doreau sa-l vada purtand costumul de ginere la nunta sa, nu la inmormantare. Cu fete impietrite de durere, familia, rudele, colegii si prietenii au fost alaturi de el pe ultimul sau drum, pana cand sicriul cu trupul neinsufletit a fost ingropat in cimitirul din localitate.
Patru ani in familia noastra
Bogdan a fost colegul nostru timp de aproape 4 ani. A devenit membru al colectivului redactional al ziarului intr-o zi de 3 decembrie 2011, fiind adus de varul sau care anterior ne fusese coleg. La inceput a fost un baiat tacut, linistit, insa in scurt timp a devenit sufletul redactiei. Era vesel, plin de umor, ii placea sa faca glume si avea foarte mult bun simt. Nu s-a certat niciodata cu nimeni. Dadea totul si se multumea pentru sine cu putin. Nu refuza niciodata pe cineva care ii cerea ajutorul, iar daca totusi o facea avea un motiv bine intemeiat. ii placeau viata, distractiile, iubea fotbalul, muzica si masinile, iar motto-ul sau era: Traieste-ti viata!.
Ultima zi pe care am petrecut-o impreuna cu Bogdan a fost vineri. Ne-am strans cu totii in fata redactiei, asa cum obisnuiam deseori, am ras, am glumit, planuiseram sa organizam un gratar, iar dupa cateva ore ne-am luat ramas bun, urmand sa ne revedem duminica. Din nefericire, acest lucru nu s-a mai intamplat, vestea disparitiei premature a lui Bogdan cazand ca un trasnet asupra noastra.
De atunci redactia, un loc care altadata rasuna de rasetele noastre, e pustie acum fara Bogdan. Ne uitam unii la altii si ne vedem fetele planse, dar mintea refuza sa creada ca nu mai este si tot stam cu ochii pe usa, sperand sa-l vedem intrand. Avem chipul tau prezent in minte si nu putem accepta realitatea. Tot speram ca totul este un vis urat din care abia asteptam sa ne trezim.
Noi suntem un colectiv unit si tinem foarte mult unii la altii, insa Bogdan avea un loc aparte in inimile fiecaruia dintre noi si era poate cel mai iubit membru al familiei noastre.
Bogdan a plecat mult prea devreme dintre noi, viata fiind mult prea nedreapta cu un om atat de bun ca el. Va ramane in inimile si in gandurile noastre, iar lucrurile pe care le-am facut impreuna ne vor lega mereu. Speram ca a ajuns intr-un loc unde nu exista durere si suferinta. Mai speram ca bunul Dumnezeu sa le dea parintilor si fratelui puterea sa treaca peste aceasta tragedie si sa si-l aminteasca asa cum era el: un baiat vesel, cu un suflet nobil.
Ne-ai lasat tristi, prietene…ti-am adus flori cand trebuia sa vii tu sa ne aduci, si nu ne mai oprim din plans de cand ai plecat…poate durerea o sa devina mai suportabila in timp, dar amintirea chipului tau drag n-o sa dispara niciodata din sufletele noastre. Tu o sa fii mereu la fel de vesel cum te stiam.
Dumnezeu sa te odihneasca in pace, prieten drag!!!
Redactia
