Ilie tibriu, tristetea unui lautar… vesel

Este o forma de terapie vindecatoare de suflete chinuite pentru acesti napastuiti ai sortii, care, fiecare in parte si toti la un loc, au povesti triste de viata, destine frante, suflete zdrobite si inimi care abia mai palpaie de atata amar si suferinta. Abandonati de copii, alungati din case de neamuri nesatule de averi, ramasi fara casele executate silit de banci, sau, pur si simplu, ai nimanui, fara identitate civila sau de neam…
Am ramas socat zilele trecute sa gasesc intr-un astfel de Centru, la Falcoiu, un vechi coleg si prieten, un lautar vestit, respectat si vesel – Ilie Miu, cunoscut in lumea lautareasca sub porecla tibriu acordeonistul. L-am imbratisat cu drag si compasiune impreuna cu ceilalti colegi din orchestra. Cand lacrimile i s-au mai ostoit, ne-a povestit drama prin care trece. in urma cu doua saptamani, din cauza unei butelii defecte, un incendiu violent i-a mistuit pana la temelie casa din comuna Teslui, agoniseala de-o viata disparand in cateva clipe sub ochii lui neputinciosi.
Abia am apucat sa ies din casa, n-am putut sa salvez nimic… Mi-au ars si instrumentele, doua acordeoane cu care imi castigam painea de peste 50 de ani. Mai bine exploda butelia si muream decat sa ajung asa, pe drumuri. Mi se rupe sufletul cand va vad cantand, as mai prinde si eu o cantare, doua, dar cu ce, daca nu mai am acordeon?, zice tibriu si izbucneste din nou in plans. La 70 de ani, castravetii (asa se spune in termeni lautaresti la degete) inca ii zburda cu maiestrie pe clapele acordeonului, dupa care acum tanjeste amarnic, mai mult decat dupa orice alte acareturi arse de foc!
Ma gandeam ca impreuna putem sa-i facem o bucurie bietului tibriu si ma intreb si va intreb dragi prieteni si colegi instrumentisti, ce ziceti, ii facem rost de un acordeon lui Nea Ilie tibriu?
Romica PRIOTEASA