O altă Lege a salarizării în sectorul bugetar este aproape imposibil de implementat având în vedere modul în care s-a aplicat Legea 153/2017, dar şi restricţiile bugetare impuse de planul bugetar structural elaborat de Guvern, susţin reprezentanţii Blocului Naţional Sindical (BNS).
„Planul bugetar structural elaborat de Guvern are două ţinte principale: reducerea până în 2031 a deficitului bugetar şi intrarea pe o traiectorie de reducere a datoriei publice. Până în 2029 datoria publică va creşte în continuare, astfel că va atinge nivelul maxim de 62,9% din PIB, urmând să ajungă la nivelul din 2024 abia la finalul anului 2036. În condiţiile temperării semnificative a ritmului de creştere economică, în condiţii de deficit excesiv începând din 2025, indiferent de Guvern, vor trebui respectate prevederile Legii 69/2010, Legea responsabilităţii fiscal-bugetare. De altfel, se menţionează în plan că deciziile referitoare la politica cheltuielilor de personal şi de asistenţă sociala se vor lua cu respectarea Legii responsabilităţii fiscal-bugetare”, se arată într-un comunicat al BNS, remis marţi AGERPRES.
Potrivit sursei citate, din 2025, datoria publică va depăşi 55%, în contextul respectării Legii 69/2010, iar acest lucru înseamnă îngheţarea cheltuielilor totale cu salariile personalului din sectorul bugetar şi îngheţarea totală privind asistenţa socială din sistemul public.
„Până în 2034, datoria publică va depăşi plafonul de 55% din PIB, ca urmare se poate vorbi de o îngheţare a cheltuielilor totale cu salariile şi asistenţa socială pe durata a aproape 10 ani”, subliniază sindicaliştii.
Aceştia arată că reforma salarizării în sectorul public este asumată prin PNRR şi, cel puţin la nivel declarativ, îşi propune să aducă modificări semnificative în modul în care angajaţii din sectorul public sunt remuneraţi, inclusiv prin revizuirea coeficienţilor de ierarhizare, reintroducerea grilelor salariale pentru administraţia locală şi limitarea sporurilor.
Reforma include următoarele măsuri: revizuirea coeficienţilor de ierarhizare pentru familiile ocupaţionale, reintroducerea grilelor salariale pentru administraţia locală, limitarea sporurilor la 20% din salariul de bază. Noul cadru juridic se are în vedere a fi pus în aplicare în acelaşi timp pentru toate categoriile profesionale, pentru a se evita apariţia unor noi dezechilibre în sistemul de salarizare din sectorul public. De asemenea reforma sistemului de salarizare în sectorul public va avea în vedere încadrarea în plafoanele de cheltuieli de personal, spune BNS.
„Prin Planul fiscal structural se propune reducerea graduală a cheltuielilor de personal ca procent din PIB, de la 9,3% în 2024, la 8,3% în anul 2031 (…). În 2025 se va înregistra cea mai bruscă ajustare, cu 0,4 p.p. din PIB, acest lucru înseamnă că, în termeni reali, cheltuielile de personal vor scădea cu aproximativ 2%. Abia în 2027 cheltuielile de personal ar putea ajunge în termeni reali la nivelul din 2024. Având în vedere modul cum a fost implementată Legea 153/2017, cu astfel de restricţii bugetare, este aproape imposibil de implementat o altă Lege a salarizării în sectorul bugetar. Reducerea numărului de personal şi restructurarea sistemului de facilitate vor fi probabil măsuri utilizate pentru a ţine în limitele asumate politica de resurse umane din sectorul public. Pe de altă parte, în România, cheltuiala de personal din bugetul public este din ce în ce mai mult influenţată de drepturile salariale câştigate în instanţă de diverse categorii profesionale ce s-au considerat nedreptăţite de aplicarea legii. Acest fenomen nu s-a stopat şi va presa şi mai mult pe salariile celor ce rămân în sistem. Cât despre criterii de performanţă, este relevant indicatorul european – Eficienţa Guvernului (Government Effectiveness) – reflectă percepţia privind calitatea serviciilor publice şi gradul de independenţă faţă de presiunile politice, calitatea elaborării şi punerii în aplicare a politicilor şi credibilitatea angajamentului guvernului faţă de astfel de politici”, concluzionează BNS.
