Peste 66% dintre români cred că fostul dictator Nicolae Ceaușescu a fost un lider bun, relevă un sondaj realizat de INSCOP în parteneriat cu Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Comunist (IICCMER), care au efectuat o amplă cercetare sociologică dedicată nostalgiei după comunism.
Conform unui mesaj postat luni pe Facebook de Remus Ștefureac, directorul INSCOP, în cadrul sondajului a fost pusă și întrebarea ”Din câte cunoașteți sau ați auzit, Nicolae Ceaușescu a fost un lider bun sau un lider rău pentru România?”.
Răspunsurile românilor au fost următoarele: 66,2% – un lider bun, 24,1% – un lider rău, 7,8% – nu știu, 2% – nu răspund.
”Astăzi, două treimi dintre români cred că Nicolae Ceaușescu (de vreo 10 ani, veritabil star pe Facebook și Tik-tok în video-uri și imagini realizate profesionist și răspândite strategic și cu resurse) a fost un lider bun pentru România și doar 24% cred că a fost un lider rău pentru România. Epoca de aur a regimului comunist pare a se manifesta, într-o dimensiune suprarealistă a percepției, tocmai în zilele noastre, când comunismul pare a fi mai popular decât în cele mai bune vremuri ale existenței sale”, a punctat directorul INSCOP.
Datele cercetării intitulate ”Percepția populației cu privire la COMUNISM. Reperele nostalgiei” au fost culese în luna iulie, pe un eșantion de 1.500 de respondenți, cu o eroare de +/-2.5%.
Sondajul integral, peste 120 de slide-uri,) va fi prezentat într-o conferință de presă ce va avea loc marți, la Palatul Victoria.
”Rezultatele cercetării indică o prăpastie imensă între realitate și percepția populației României cu privire la regimul comunist, creionând tabloul unei societăți aproape complet fragilizată în fața războiului informațional/hibrid/cognitiv, care face deja ravagii în casa noastră.
Datele pe care le vom prezenta mâine sunt, pe alocuri, halucinante. Ele dezvăluie fundamentele unei nostalgii colective care poate afecta serios stabilitatea regimului democratic (dacă nu a afectat-o deja) prin alimentarea unor repere valorice denaturate cu mituri construite prin informații trunchiate sau minciuni grosolane. Minciuni exacerbate de peste un deceniu prin intermendiul unui complex de agresiuni hibride propagate de factori interni sau de entități ostile externe, cu scopul de a provoca fracturi sociale majore, polarizare totală, neîncredere endemică și nesiguranță cronică în societatea românească”, a mai precizat Ștefureac.
Potrivit acestuia, nostalgia după comunism este și un fenomen natural firesc, fie că e determinată de regretul după tinerețea pierdută, fie de starea de incertitudine dură resimțită de grupuri sociale vulnerabile a căror viață a fost dată peste cap de distrugerea bruscă a unui regim care controla totul, de la viața intrauterină, până la locul în cimitir.
”De neimaginat este însă intensitatea acestui sentiment de nostalgie, astăzi, la 35 de ani după căderea comunismului! Cu toate eșecurile prezentului, cu toate nemulțumirile sociale, economice ale unei părți a populației care amplifică regretul după comunism, procentele catastrofice ale populației care mitologizează viața în comunism nu sunt doar rezultatul unui fenomen natural! Ele sunt o consecință directă a războiului informațional în care ne aflăm, a cel puțin 10 ani de măsuri active serioase coordonate în mod direct de o putere ostilă, valuri de dezinformări, minciuni și manipulări grotești propagate pe toate canalele de multiplicare a informației, dar cu precădere pe rețelele sociale. O campanie de destabilizare și vulnerabilizare socială, care nu a fost combătută nici de stat și nici de societate, nici dinspre sfera publică și nici dinspre cea non-publică. O campanie împotriva căreia nu am construit nici capabilități și nici nu am alocat resurse pentru a construi anticorpii potriviți, pe care nu îi putem găsi decât în atașamentul față de libertate, în buna guvernare, în patriotismul sincer, frate cu integritatea, cu cinstea și bunul simț, nu cu agresiunea și violența de import”, a indicat Remus Ștefureac.
Conform acestuia, cercetarea sociologică indică o nevoie acută de politici publice care să abordeze nemulțumirile structurale actuale (sărăcie, inegalități, corupție) și carențele informaționale și educaționale tot actuale (cunoașterea istoriei reale, fundamente minimale de cultură generală).
