Moș Nicolae este o personificare la vârsta senectuții, a timpului îmbătrânit care a preluat din Calendarul creștin numele și data de celebrare ale Sfântului Nicolae (6 decembrie), personaj real (episcop din Myra), apărător al dreptei credințe în Iisus, notează cercetătorul Ion Ghinoiu. (sursa: ‘Sărbători și obiceiuri românești’, Ion Ghinoiu, Ed. Elion, 2003)
Sărbătoarea de pe șase decembrie prefigurează victoria binelui asupra răului, a luminii asupra întunericului. Potrivit unei zicale muscelene, ‘La Sf. Nicolae se întoarce noaptea la ziuă cu cât se sucește puiu-n găoace’ (Radulescu-Codin, Mihalache, 1909, p. 91).
În tradițiile românești Moș Nicolae apare pe un cal alb, aluzie la prima zăpadă care cade la începutul iernii, păzește Soarele care încearcă să se strecoare pe lângă el spre tărâmurile de miazănoapte pentru a lăsa lumea fără lumină și căldură, ajută văduvele, orfanii și fetele sărace la măritat, este stăpânul apelor și salvează de la înec corăbierii, apără soldații pe timp de război, motiv pentru care este invocat în timpul luptelor.
În nopțile marilor sărbători, când se deschide cerul pentru o clipă, oamenii pot să-l vadă stând la Masa împărătească în dreapta lui Dumnezeu.
Astăzi, Moș Nicolae împarte, asemănător lui Moș Crăciun, daruri celor mici.
Noaptea dinaintea zilei de 6 decembrie este cunoscută ca fiind noaptea darurilor. Este momentul în care vine ‘Moș Nicolae’.
‘Când eram copil, îmi lustruiam ghetele și le puneam la fereastră ca să fie umplute de daruri. Aveam prieteni care își așezau încălțările la ușă, semn că pe acolo avea să vină Moș Nicolae. Nu m-am întrebat pe unde venea, pentru ca atât eu cât și prietenii mei ne trezeam cu daruri în ghete. Și datorită sfințeniei sale, cunoștea ce îți lipsește și îți aducea ceea ce îți doreai. Datorită acestei bunătăți, mulți copii îl confundau pe Dumnezeu cu Sfântul Nicolae’. (sursa: https://www.crestinortodox.ro – Adrian Cocoșilă)
Sfântul Ierarh Nicolae a fost arhiepiscopul Mirei, o localitate din vechea Licia, în Asia Mică. Teodor Anagnostul, autorul ‘Istoriei Tripartite’, afirmă ca Sfântul Ierarh Nicolae a participat la primul Sinod Ecumenic de la Niceea, din anul 325, care a condamnat erezia lui Arie, care susținea că Iisus Hristos nu este Fiul lui Dumnezeu, ci doar un om cu puteri supranaturale.
Potrivit Tradiției, atât de puternic a argumentat Sfântul Nicolae și atât de încăpățânat a fost Arie, încât, îngrijorat de ruptura care se putea face în Biserică, Nicolae i-a dat ereticului o palma în cadrul sinodului. De la palma Sfântului Nicolae a rămas obiceiul ca, în ziua de 5 decembrie, celor neascultători să li se dea o nuielușă în semn de avertisment.
Dar Sfântul Nicolae a ajuns întruchiparea dărniciei lui Dumnezeu prin faptele sale de milostenie. Potrivit tradiției, Sfântul Nicolae a aflat într-o zi, că un tată din cetatea Mira, pentru că era lipsit de ajutor în a-și mărita fiicele, dorea să le dea spre desfrânare. Sfântul Nicolae i-a dăruit omului aflat în nevoie trei pungi cu aur, iar fiicele acestuia s-au putut căsători. De atunci și până în zilele noastre, în fiecare noapte a Sfântului Nicolae, cei dragi și în special copiii primesc daruri de la Sfântul Nicolae.
Ziua trecerii Sfântului Nicolae la cele veșnice a fost data de 6 decembrie 334, potrivit lucrării ‘Legenda Aurea’ (‘Legenda Sanctorum’) a lui Jacoppo da Voragine (d. 1298).
În prezent, moaștele sale se află la Bari, în Italia, din anul 1087.
Mâna sa dreaptă se află în biserica ‘Sfântul Gheorghe Nou’ din București. Există credința că această mână i-a fost trimisă domnitorului Mihai Viteazul chiar de Cardinalul de Bari, printr-un pelerin, în semn de prețuire pentru lupta acestuia împotriva păgânismului.
