Când s-a născut Domnul nostru din Fecioara Maria, ca o primăvară veselitoare a răsărit la toată lumea și către înnoire s-a întors, spune Sfântul Ioan Damaschin.
‘Când primăvara sosește și stihiile trupurilor se întorc iarăși către înnoire, atunci toți oamenii, simțind buna adiere a aerului, primesc sănătatea trupului. Atunci și pământul, înflorind cu frumusețea semănăturilor și înfrumusețându-se cu tot felul de flori ale ierburilor, își face pregătirea rodurilor sale. Atunci și vitele aflând pajiște verde de pășune se arată bine întremate cu trupurile. Atunci și neamurile păsărilor, ce zboară la înălțime, ciripesc de veselie. (…)
Atunci și păstorii, glăsuind dulce cântare de fluier, pasc turma lor prin verdeața veselitoare, atunci și soarele revărsându-se pe pământ, peste văi, peste grădini și peste țarini, împlinind trebuința crinilor și a tot felul de trandafiri, dând mirosuri dulci, înaintând creșterea pomilor celor roditori și ale celor neroditori, cum și a florilor de tot felul și a răsadurilor. Atunci și lucrătorii ajung la secerișul ostenelilor lor; atunci și strugurii înflorind în vie, împodobesc via. Atunci și munții odrăslind frunzele copacilor, cu desimea crângurilor pădurii, toate neamurile ființelor celor sălbatice se păzesc în ele; atunci și marea, liniștindu-și valurile sale, se face lesne de plutit corăbierilor’. (‘Cuvânt al Sfântului Ioan Damaschin despre Nașterea Domnului’)
Așa a fost și venirea a Celui Unul Născut, Fiul lui Dumnezeu. Cuvântul cel preasfânt al Tatălui s-a făcut trup fără schimbare, prin conlucrarea Duhului Sfânt, din Fecioara Maria.
Foto: (c) MIHAI POZIUMSCHI / AGERPRES FOTO
S-a făcut ascultător Părintelui Său, ca, prin trupul cel luat de la noi, să vindece neascultarea noastră.
Nașterea Domnului (întruparea Fiului lui Dumnezeu) se sărbătorește de Biserică la 25 decembrie (după calendarul îndreptat) sau la 7 ianuarie (după calendarul iulian).
Nașterea Mântuitorului a avut loc la nouă luni după Întruparea Sa de la Duhul Sfânt, la Buna-Vestire, când Dumnezeu a trimis pe Arhanghelul Gavriil să vestească Fecioarei Maria: ‘Bucură-te, ceea ce ești plină de har, Domnul este cu tine!’.
Acest eveniment a avut loc într-o peșteră din Betleemul Iudeii. În acel timp împărat al Imperiului Roman era Octavian Augustus (27 î.d.-14 d.Hr.), iar rege în Iudeea era Irod Idumeul (37 î.d.-4 d.Hr.).
Biserica Naşterea Domnului din Cisiordania, Statul Palestina, 15 mai 2017.
Foto: (c) MIHAI POZIUMSCHI / AGERPRES FOTO
Istoria Nașterii Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos, relatată în Sfintele Evanghelii, arată că bătrânul Iosif, cel care a primit-o spre pază pe Fecioara Maria, sub acoperământul logodnei, era un bărbat ‘drept’, după cuvintele Evanghelistului Matei, din neamul lui David. Meseria sa era aceea de dulgher și locuia în cetatea Nazaretului.
Și atât Iosif, cât și Sfânta Fecioară trebuiau să se înscrie în orașul strămoșului David, în Betleem, căci s-a dispus atunci un recensământ și fiecare trebuia să meargă în cetatea lui de origine pentru a se declara.
Betleemul era o cetate mică, nu departe de Ierusalim, în partea dinspre miazăzi, lângă drumul ce merge la munte către Hebron, cetatea preoților, în care era casa lui Zaharia, unde Preacurata Fecioară, după buna vestire a Arhanghelului, a rămas pentru o vreme la Elisabeta, maica Mergătorului Înainte.
Deci, între Ierusalim și Hebron se află la mijloc Betleemul; și de la cetatea Nazaretul Galileii, până acolo era cale de trei zile și ceva.
Mai înainte numele Betleemului era Efrata. Iacob, păscând acolo dobitoacele sale, l-a numit casa pâinii, mai înainte văzând cu duhul și mai înainte vestind că avea să se nască într-acel loc pâinea, care s-a pogorât din cer, adică Hristos Domnul.
Aproape de Betleem, către răsărit, se află o peșteră într-un munte de piatră, pe care stă cetatea Betleemului. Peștera aceea era aproape de o holdă a Salomeii, care locuia acolo în Betleem și care era rudenie a amândorura, adică Fecioarei Maria și lui Iosif.
Foto: (c) ALEX MICSIK / AGERPRES FOTO
‘Când s-a apropiat Iosif de cetate, s-au împlinit zilele ca să nască Mireasa cea neispitită de nuntă și căuta casă de odihnă, în care ar putea avea loc lesnicios ca să nască, adică să-și dea în lume rodul pântecelui său cel binecuvântat. Dar nu au găsit gazdă, din pricina mulțimii poporului care venise să se înscrie, căci se umpluse nu numai gazda cea de obște, ci și toată cetatea. Deci s-au întors la peștera aceea, pentru că nu găseau loc de găzduit și ziua era pe sfârșite’. (Viețile Sfinților)
Peștera slujea ca grajd pentru animale, și acolo ‘Preacurata și Preabinecuvântata Fecioară, în miezul nopții, rugându-se lui Dumnezeu cu fierbințeală și cu totul fiind cu mintea la Dumnezeu, arzând de dorirea și de dragostea Lui, a născut fără durere pe Domnul nostru Iisus Hristos, în douăzeci și cinci ale lunii decembrie. Pentru că astfel se și cuvenea să nască, fără durere, aceea care a zămislit fără păcat’. (Viețile Sfinților)
‘Vezi nașterea cea cu taină a Fecioarei; singură a născut și singură a înfășat. Pe când la femeile cele lumești, una naște și alta înfașă, iar la fecioară nu s-a întâmplat astfel, ci singură a născut și singură a înfășat, singură Maică, fără osteneală și fără moașă învățată, așa că n-a lăsat pe nimeni să se atingă cu mâini necurate de aceea care era cu totul curată, singură a slujit Celui dintr-însa și mai presus de ea, apoi singură L-a înfășat și L-a culcat în iesle’, spune Sfântul Atanasie al Alexandriei la cuvintele Evangheliei: ‘Și a născut pe Fiul său, Cel Unul-Născut și L-a înfășat și L-a culcat în iesle’ (Luca 2, 10).
‘După aceasta, Născătoarea de Dumnezeu cea fără de prihană și singură slujitoarea nașterii sale, înfășând pe dulcele său Fiu cu scutece albe, curate și subțiri, ce erau pregătite mai înainte și aduse cu sine din Nazaret și, punându-L în ieslea ce era într-aceeași peșteră, s-a închinat Lui ca lui Dumnezeu, Ziditorul Său’. (Viețile Sfinților)
Așa, în peșterea smerită a Betleemului, prin Nașterea Domnului s-au împlinit toate cele profețite în Scriptura Vechiului Testament despre venirea în lume la plinirea vremii a lui Mesia, Care este Iisus Hristos, Mântuitorul neamului omenesc. (surse: Cuvânt al Sfântului Ioan Damaschin despre Nașterea Domnului – Viețile Sfinților – paginiortodoxe.tripod.com; https://basilica.ro; Viețile Sfinților – paginiortodoxe.tripod.com).
