Ce ar fi facut Nicolae Truta astazi?

Marea cantareata Floarea Calota ar fi venit cu un taraf si ar fi cantat pentru el, pentru Nae, in public, cum a mai facut-o. I-am fi simtit, din nou, emotia gatuindu-i vocea inceata cu care ne-a obisnuit, timiditatea innascuta care-l facea bland si suav ca un copil. Ar fi fost felicitat, cu strangeri de mana si cu pupaturi pe obraz, ar fi ciocnit cu invitatii un pahar cu vin, ar fi spus glume si ar fi ras copios (aici n-a fost timid niciodata). S-ar fi retras apoi cu apropiatii acasa, la depanarea amintirilor luminate de vin si voie-buna.
Dar bine, toate astea n-au murit pentru ca noi inca mai umblam pe pamant. Sa ni-l amintim, asadar, cum vine el incet, cu pas usor si geanta-i vesnic agatata de umar, cum intra in sala Artis dupa ce va fi muncit in ajun pe branci la panotarea noilor opere, cum se aseaza pierdut in fata invitatilor, cum isi rosteste discursul simplu, timid, incet, atat de incet ca trebuie sa facem eforturi pentru a-i prinde prin aer cuvintele. Sa ni-l amintim in aceasta ipostaza pana mai ieri reala si sa nu fim tristi: sa inchinam paharul de vin ca pana mai ieri, dupa ce il vom face partas si pe Nae prin picatura varsata pamantului pe care noi inca mai umblam.