Primul mesaj postat contine urmatorul text:
Cand plangi in suflet. Acesta este momentul in care ce te apasa e invizibil pentru ceilalti, in care aparent esti bine, dar lumea pare ca se prabuseste in jurul tau, in care durerea e surda si muta si oarba si in care pieptul ti-e de plumb.
Cand plangi in suflet nimeni nu stie, nimeni nu vede, nimeni nu crede. Nimeni nu asculta. Parca nici tie nu ti-e clar ce te framanta mai exact Primul si de ce ti-e teama. Tot ce s-a strans in tine pare sa te copleseasca. Dar tu continui sa-i zambesti lumii, sa-ti duci la indeplinire sarcinile zilnice, sa ascunzi temerile si sa inabusi gandurile care creeaza haos inauntrul tau. Nici nu mai stii daca azi esti bine sau a devenit o obisnuinta sa-ti cari povara sufleteasca.
Te simti vulnerabil, neajutorat. Oftezi de parca tot aerul din jurul tau s-a rarefiat brusc si te zbati in zadar sa gasesti solutii. incepi sa te gandesti la toti oamenii care au contribuit la starea mizerabila in care te afli si ajungi sa te invarti in jurul aceleiasi intrebari nenorocite de la care a plecat totul: De ce tocmai eu?!. Ai vrea sa lasi garda jos, sa-i vorbesti cuiva despre otrava care ti-a prins sufletul intr-o gheara, dar cui? Zambesti amar. Pentru ca stii prea bine ca de data asta esti pe cont propriu. E batalia ta. E intre tine si tine. Tu esti victima si tu esti calaul. Tu esti invingatorul si tot tu esti si invinsul.
stii ca la un moment dat se va incheia. stii ca aerul va deveni iarasi respirabil si ca in spatele zambetelor nu se va mai afla nici o durere surda si muta si oarba. stii ca vei redeveni tu, omul care e responsabil cu buna dispozitie, care e mereu pus pe sotii si ca oftatul asta sufocant va fi doar o amintire. Candva. stii ca toate astea se vor intampla intr-o buna zi!
In cel de-al doilea mesaj, postat cateva minute mai tarziu, barbatul a scris:
Niciodata n-am fortat pe cineva sa ma accepte in viata sa asa cum nici eu nu accept pe toata lumea in viata mea. Sunt omul care atunci cand primeste un pic de iubire, tinde sa isi deschida sufletul in fata oamenilor, cu toate ca nu stie de fiecare data cu cine are de-a face. Am gresit facand asta, dar totodata am avut si de castigat.
Pe de o parte m-am ales cu oameni frumosi, buni si calzi, iar pe de alta parte am ramas cu privirea in gol uitandu-ma dupa cei pe care i-am pierdut. N-am suportat niciodata despartirile, de fiecare data cand cineva a plecat, a luat o bucatica din mine, pe care nu cred ca o voi mai putea recupera. Nu imi este usor sa spun Adio, dar uneori asta este cea mai buna solutie pe care o am.
Atunci cand o persoana iese din viata mea, lasa un gol… Iar golurile nu se umplu niciodata.Am invatat ca e bine sa fii sincer, dar si ca e important ca unele lucruri sa le tii totusi pentru tine.
Am invatat ca intr-o relatie, de orice fel, trebuie sa inveti sa lasi de la tine. Ambitiile si orgoliile fiecaruia sunt obstacole care nu doar ingreuneaza drumul pe aleea impreuna ci in timp, cladesc un zid mult prea inalt pentru a putea fi daramat, sarit sau ocolit.
Am invatat ca viata iti poate fi schimbata in cateva secunde, adesea de oameni pe care nici nu ii cunosti, iar acestia apar intotdeauna intr-un moment cheie.
Am invatat ca lucrurile vin atunci cand trebuie sa vina, indiferent cat de rabdator sau nerabdator esti tu si ca unele pierderi sunt de fapt castiguri sau invers. Am invatat ca e inutil sa incerci sa pastrezi in viata ta oameni care nu vor sa faca parte din ea. E ca atunci cand tii un caine in lesa si el se lupta cu toate puterile sa scape, sa fie liber.
Am invatat ca oricat de mult te-ai deschide sau ai dezvalui despre tine, oricat de sincer si de cinstit ai fi, vor exista intotdeauna oameni care te vor vedea cu totul altfel si care cu siguranta nu te vor intelege. si atunci e bine sa nu iti irosesti energia cu explicatii.
Am invatat ca, paradoxal, distanta poate apropia si apropierea poate distanta oamenii. E ciudat, dar se intampla. Am invatat ca o inima facuta bucati se vindeca in timp. Ea trebuie tratata cu multe lacrimi, cu multe pareri de rau, cu multa durere, apoi cu oameni noi, cu alte zambete, cu alte imbratisari.
Am invatat ca pentru a-ti da seama ca drumul pe care mergi este unul gresit trebuie sa primesti o lovitura zdravana, trebuie sa te doara. Abia apoi te ridici, iti lingi ranile, faci cale-ntoarsa si apuci pe drumul cel bun.
Am invatat ca pentru a fi in armonie cu altii, trebuie sa ai o relatie frumoasa cu tine insuti. Sa stii sa te ierti si sa te accepti.
