Numărul şacalilor de pe fondurile cinegetice gestionate de Direcţia Silvică Olt a crescut cu 50% în ultimii cinci ani şi s-ar putea mări în continuare în condiţiile în care în zonă găsesc condiţii prielnice de dezvoltare şi nu au prădători naturali, potrivit purtătorului de cuvânt al instituţiei, George Vîle.
Reprezentantul Direcţiei Silvice Olt, a declarat joi, pentru AGERPRES, că pe fondurile cinegetice din judeţul Olt trăieşte şacalul auriu (canis aureus), un carnivor adaptabil, fără prădători naturali în zonă, ceea ce determină ca un procent mare dintre pui să ajungă la maturitate şi astfel numărul şacalilor de pe fondurile cinegetice din judeţ să crească de la un an la altul, deşi cota de recoltă în fiecare an este de 100%.
„Din totalul celor 57 fonduri cinegetice existente la nivelul judeţului Olt, Direcţia Silvică gestionează un număr de cinci fonduri cinegetice. În ce priveşte evoluţia efectivelor de şacal în ultimii cinci ani, se constată o creştere de la 101 exemplare în anul 2021 la 157 exemplare în anul 2025. Dacă factorii favorizanţi persistă (hrană, refugii, lipsa prădătorilor sau regim de vânătoare strict), populaţia de şacal va creşte şi în continuare”, a spus Geroge Vîle.
Şacalul este perceput de public drept o specie invazivă şi periculoasă deoarece prădează speciile mici – iepuri, fazani, potârnichi şi uneori şi animale domestice, a menţionat Vîle, care a precizat că nu are informaţii despre eventuale pagube produse de şacali păstorilor sau în gospodăriile populaţiei în judeţul Olt.
„Deoarece există efecte negative (pagube, competiţie, boli), gestionarea va fi tot mai importantă: stabilirea cotelor de vânătoare, monitorizare, intervenţii în cazul atacurilor la animale domestice, cooperare cu autorităţile locale etc. Publicul percepe şacalul ca o specie invazivă/periculoasă, ceea ce duce la presiune pentru intervenţii, vânătoare, politici stricte. Dacă temperaturile medii cresc, iernile devin mai blânde, habitatul se modifică, ar putea favoriza şi mai mult specia. Dacă nu se iau măsuri de management şi planificare, este de aşteptat ca numărul şi aria de distribuţie să crească semnificativ în următorii ani”, a precizat Vîle.
George Vîle a menţionat că prezenţa şacalului s-a extins „semnificativ” în ultimele decenii, pentru că anterior era prezent în special în Dobrogea şi regiunile apropiate de Dunăre însă expansiunea speciei a fost favorizată de modificările apărute în gestionarea pădurilor şi fondurilor cinegetice şi de scăderea presiunii prădătorilor naturali. În judeţul Olt şacalul are competitor doar vulpea, pentru hrană.
„Prezintă o mare adaptabilitate la habitate modificate, zone agricole, margini de pădure, zone cu prezenţă umană redusă sau cu destulă hrană accesibilă. Scăderea presiunii unor prădători competitori (lup, în unele regiuni) sau modificări în gestionarea pădurilor şi fondurilor cinegetice au fost factori care au favorizat expansiunea acestei specii. Păstorii au raportat pierderi cauzate de şacali, în special în zonele rurale, însă nu în zone cu fonduri cinegetice administrate de Direcţia Silvică Olt. El intră în competiţie cu alte carnivore (lup, vulpe) prădând speciile mici (iepuri, fazani, potârnichi etc) şi nu numai. În zona noastră singura specie care îi poate face concurenţă la hrană este vulpea, dar nu îl ucide”, a completat George Vîle.
