Negocierea colectivă este, în esență, dialogul deschis dintre conducerea unei firme și angajați. În loc ca fiecare persoană să își negocieze singură condițiile, angajații își unesc forțele – prin sindicate sau reprezentanți aleși – pentru a stabili împreună cu angajatorul regulile jocului. Acest proces aduce beneficii demonstrate pentru ambele părți: angajații obțin salarii mai bune și condiții de muncă mai sigure, în timp ce angajatorul beneficiază de stabilitate și de un climat de muncă predictibil și corect.
Rezultatul final al acestor discuții, potrivit reprezentnanților Inspectoratului Teritorial de Muncă Olt, este Contractul Colectiv de Muncă, un document scris care devine un fel de lege internă a firmei. În acest contract se trec regulile clare despre salarizare, prime, programul de lucru sau zilele libere. Legea din România spune că un astfel de contract se poate semna în orice firmă care are cel puțin zece angajați, dar negocierile se pot purta și la niveluri mai mari, cum ar fi pe grupuri de firme, pe sectoare întregi de activitate sau chiar la nivel național.
Pentru ca angajații să poată dialoga de la egal la egal cu patronatul, aceștia au dreptul constituțional de a se organiza. Cel mai des întâlnit mod este prin înființarea unui sindicat. Orice persoană de peste 16 ani se poate înscrie într-un sindicat, iar pentru a înființa unul nou este nevoie de minimum zece colegi din aceeași firmă sau 20 de persoane din firme diferite, dar din același domeniu.
Potrivit ITM Olt, dacă o firmă are cel puțin zece angajați, dar nu are un sindicat, oamenii nu rămân neprezentați: „Ei își pot alege prin vot secret proprii Reprezentanți ai Angajaților. Pentru ca alegerea lor să fie valabilă, trebuie să voteze jumătate plus unu din totalul colegilor. Poate fi ales orice coleg care a împlinit 18 ani, cu o singură excepție importantă: directorii sau cei din conducere nu pot fi aleși, deoarece ei reprezintă deja interesele firmei. Mandatul acestor reprezentanți durează cel mult 2 ani, timp în care ei au rolul de a negocia contractul colectiv, de a ajuta la scrierea regulamentului intern și de a merge la ITM dacă drepturile angajaților sunt încălcate”.
În mod similar, și angajatorii au dreptul să se unească în Organizații Patronale. Acestea funcționează ca o voce comună a firmelor în fața Guvernului și a Parlamentului, mai ales atunci când se discută schimbări de legi sau taxe. Pe lângă acest rol de reprezentare, patronatele oferă firmelor membre consultanță juridică, cursuri pentru angajați și o rețea excelentă pentru parteneriate de afaceri.
Toate aceste reguli sunt scrise în Legea dialogului social, mai spun inspectorii de muncă olteni.
Legea explică exact cum se organizează negocierile și ce amenzi se aplică dacă regulile nu sunt respectate. Situația este puțin diferită la stat, unde funcționarii publici negociază în baza Codului Administrativ. În cazul lor, documentul final se numește Acord Colectiv și poate fi negociat anual, însă doar pentru anumite teme clare, cum ar fi programul de lucru, protecția muncii, cursurile de perfecționare sau îmbunătățirea condițiilor din birouri.
