Creștinii ortodocși au intrat luni în Postul Paștelui, numit și Postul Mare, praznicul Învierii Domnului urmând să fie sărbătorit anul acesta pe 12 aprilie.
Postul Paștelui este cel mai lung și mai aspru dintre posturile de peste an, deoarece îi pregătește pe credincioși pentru cea mai importantă sărbătoare creștină – Învierea Domnului, potrivit Agenției Basilica a Patriarhiei Române.
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Preafericitul Părinte Daniel, a atras atenția duminică asupra faptului că postirea nu se face ‘pentru a fi văzuți sau lăudați de oameni’, ci pentru ‘a-L iubi mai mult pe Dumnezeu’.
‘Așadar, postul este dăruirea de sine sau ofrandă de sine adusă lui Dumnezeu ca recunoștință pentru darul vieții și ca dorință de sfințire a vieții. Postul ca diminuare a hranei și băuturii sau ca renunțare la acestea este motivat de evlavia și iubirea față de Dumnezeu. Postim pentru că iubim pe Dumnezeu dăruitorul mai mult decât darurile Lui pe care le consumăm. Ne încredințăm Lui pentru că El este izvorul vieții noastre’, a transmis Patriarhul.
El a explicat că postul reprezintă ‘o schimbare a modului de a fi al omului și anume, o trecere de la lăcomia sau iubirea pătimașă, posesivă a lucrurilor materiale, la iubirea de virtuți sau daruri spirituale, pentru a cultiva mai intens rugăciunea sau comuniunea de iubire a omului cu Dumnezeu cel nematerial, nelimitat și netrecător’.
Postul Mare durează șase săptămâni, adică patruzeci de zile, amintind de perioada de post ținută de Mântuitorul Iisus Hristos după Botezul Său în Iordan.
Conform tradiției actuale a Bisericii, în primele două zile – luni și marți din prima săptămână – se recomandă post complet sau ajunare până spre seară, când se poate consuma pâine și apă. În majoritatea zilelor din Săptămâna Pătimirilor se păstrează aceeași rânduială. În restul postului, în special în mănăstiri, în primele cinci zile ale săptămânii se mănâncă o singură dată pe zi, seara, hrană uscată, iar sâmbăta și duminica de două ori pe zi, legume fierte cu untdelemn și puțin vin. La praznicul Bunei Vestiri și în Duminica Floriilor se dezleagă la pește.
Pentru că Paștele cade mai devreme, Postul Sfinților Apostoli Petru și Pavel va fi mai lung anul acesta, având 21 de zile.
În primele patru zile ale postului este citit Canonul cel Mare al Sfântului Andrei Criteanul, un imn liturgic al pocăinței care rememorează istoria mântuirii. Pentru a sublinia importanța pocăinței, Biserica a rânduit ca acest canon să fie citit integral în a cincea săptămână a postului.
Un alt element specific Postului Mare este Liturghia Darurilor înainte sfințite, atribuită Sfântului Grigorie Dialogul, oficiată exclusiv în această perioadă.
Ultima săptămână a Postului Mare este dedicată rememorării pătimirilor mântuitoare ale Domnului Iisus Hristos, de la intrarea Sa în Ierusalim până la răstignire și punerea în mormânt. Biserica îi cheamă pe credincioși la rugăciune, pocăință și priveghere, pentru a trăi împreună cu Hristos jertfa Crucii și pentru a se pregăti duhovnicește pentru bucuria Învierii.
În timpul Postului Mare sunt celebrate cinci duminici speciale: Duminica Ortodoxiei (1 martie), a Sfântului Grigorie Palama (8 martie), a Sfintei Cruci (15 martie), a Sfântului Ioan Scărarul (22 martie) și a Sfintei Maria Egipteanca (29 martie).
Postul Paștelui a fost precedat, începând cu 1 februarie, de perioada liturgică a Triodului, care a cuprins trei săptămâni pregătitoare, urmate de cele șase săptămâni de post propriu-zis.
***
Postul Paștilor, Păresimile sau Patruzecimea, adică postul dinaintea Învierii Domnului, este cel mai lung și mai aspru dintre cele patru posturi de durată ale Bisericii Ortodoxe.
Acesta are origine apostolică, potrivit Sfinților Părinți și scriitori bisericești, dar în primele secole, durata și felul postirii nu erau uniforme peste tot. La Ierusalim, în secolul al IV-lea se postea opt săptămâni înainte de Paști, pe când în Apus, în aceeași vreme se postea numai patruzeci de zile.
Începând de pe la sfârșitul secolului al III-lea, Postul Mare a fost împărțit în două perioade distincte, cu numiri diferite: Postul Păresimilor (Patruzecimii) sau postul prepascal, care ținea până la Duminica Floriilor, având o durată variabilă, și Postul Paștilor (postul pascal), care ținea o săptămână, adică din Duminica Floriilor până la cea a Învierii, fiind un post foarte aspru.
În secolul al IV-lea, după uniformizarea datei Paștilor, hotărâtă la Sinodul I Ecumenic (325), Biserica de Răsărit a adoptat definitiv vechea practică, de origine antiohiană, a postului de șase săptămâni.
După disciplina ortodoxă, se lasă sec în seara Duminicii Izgonirii lui Adam din rai și postim până în seara sâmbetei din Săptămâna Patimilor, inclusiv. Ultima dintre aceste șapte săptămâni de post, adică săptămâna dintre Florii și Paști, pe care o numim a Sfintelor Patimi, nu este socotită însă în Postul Păresimilor, ci este considerată aparte, sub denumirea de Săptămâna Paștilor.
