Atacul violent asupra unor capodopere arheologice precum Coiful de la Coțofenești și cele trei brățări dacice regale din aur este unul de o gravitate excepțională la adresa patrimoniului cultural, a încrederii publice și a demnității unui popor, afirmă Muzeul Național de Istorie a României (MNIR) într-o declarație prezentată în procesul de la Assen, Țările de Jos, unde sunt judecați autorii furtului de la Drents Museum. Documentul a fost publicat și pe pagina de Facebook a instituției.
‘Onorată instanță, în noaptea de 24 spre 25 ianuarie 2025 nu a avut loc doar o spargere cu explozivi într-un muzeu. A avut loc un atac violent asupra unor capodopere arheologice: Coiful de la Coțofenești și trei brățări dacice regale din aur, expuse în cadrul unei colaborări muzeale internaționale. Aceste piese nu sunt simple bunuri materiale. Ele sunt bunuri de patrimoniu de importanță excepțională, clasate în Tezaur, iar valoarea lor documentară, artistică și simbolică depășește frontierele unui singur stat. Ele aparțin memoriei culturale a României, dar și patrimoniului cultural al umanității’, au transmis, marți, reprezentanții MNIR, în declarația citită de un reprezentant al procuraturii olandeze.
MNIR subliniază că furtul a provocat o traumă profundă în societatea românească și un prejudiciu profesional, moral și uman pentru instituție.
‘Coiful de la Coțofenești nu este cunoscut doar de specialiști. Pentru generații întregi, el a devenit o imagine a originilor istorice, un reper al continuității și al demnității culturale. De aceea, dispariția sa nu a fost percepută ca pierderea unui obiect, ci ca o rană adusă memoriei colective. Pentru milioane de cetățeni români, vestea furtului a produs șoc, revoltă, umilință și sentimentul că o parte din trecutul lor a fost smulsă cu violență din spațiul public și expusă riscului de a fi distrusă pentru totdeauna. (…) Aceste piese au fost păstrate, cercetate, restaurate, protejate și transmise mai departe prin munca unor generații de muzeografi, arheologi, conservatori și istorici. În spatele fiecărui obiect se află zeci de ani de răspundere publică, de muncă științifică și de efort instituțional. Atunci când asemenea piese sunt furate prin violență, nu este afectat doar materialul din care sunt făcute, ci este lovită însăși misiunea unei instituții publice chemate să apere patrimoniul comun’, se arată în declarație.
MNIR arată că efectele furtului au depășit cu mult granițele muzeului, afectând cooperarea culturală internațională.
‘Acest furt a afectat grav încrederea pe care se întemeiază cooperarea culturală între instituțiile europene și nu numai. Expozițiile internaționale există pentru a apropia popoare, pentru a crea respect reciproc și pentru a face patrimoniul accesibil publicului larg. În locul acestui scop, fapta de față a generat teamă, suspiciune și tensiune publică imensă. A pus sub presiune relațiile culturale dintre instituții, a afectat încrederea necesară viitoarelor împrumuturi muzeale și a produs o undă de șoc în întreaga lume a patrimoniului. (…) În spațiul public, acest eveniment dramatic a alimentat furia, neîncrederea și discursuri ostile față de personalul MNIR și față de însăși ideea generoasă a schimburilor culturale internaționale. Furtul a fost perceput ca o umilință națională și a fost exploatat pentru a amplifica tensiuni, frustrări și reflexe de respingere, sentimente anti-europene’, a transmis MNIR.
Instituția subliniază că instanța nu judecă doar un furt, ci consecințele unei fapte care a tulburat profund o societate și a slăbit, fie și temporar, încrederea dintre comunități care ar trebui să se sprijine reciproc. MNIR își exprimă încrederea că autoritățile române vor continua eforturile de recuperare și de diminuare a efectelor acestui incident.
‘Gravitatea excepțională a faptelor rezultă și din natura obiectelor vizate. În cazul patrimoniului arheologic de acest rang, prejudiciul nu poate fi măsurat doar în valoare de piață și nici reparat integral prin simpla recuperare materială. Asemenea obiecte nu pot fi înlocuite! Ele poartă în sine informație istorică irepetabilă, semnificație identitară și o valoare simbolică pe care nicio sumă de bani nu o poate reconstitui. Când astfel de bunuri dispar, fie și temporar, întreaga comunitate este lipsită de acces la o parte din propria memorie. De aceea, vă rugăm să apreciați aceste fapte nu ca pe o infracțiune patrimonială obișnuită, ci ca pe un atac de o gravitate excepțională împotriva patrimoniului cultural, a încrederii publice și a demnității unui popor. Când este atacat sălbatic un asemenea tezaur, nu este rănită doar România. Este rănită memoria europeană și este afectată însăși ideea că marile creații ale trecutului trebuie păstrate și transmise intacte generațiilor viitoare. Pentru toate aceste motive, Muzeul Național de Istorie a României are credința că veți judeca cu toată fermitatea cerută de gravitatea faptelor și a consecințelor generate de ele’, se mai arată în declarația MNIR în cadrul procesului de la Assen, Țările de Jos, în care sunt judecați făptașii furtului de la Drents Museum.
***
Procesul celor trei bărbați acuzați că au furat Coiful de la Coțofenești și trei brățări dacice de aur a început marți în Țările de Jos, potrivit AFP.
În ianuarie 2025, hoții au provocat o explozie pentru a pătrunde în Muzeul Drents din Assen și au spart vitrinele pentru a sustrage obiectele, datând din secolul al IV-lea î.Hr.
Furtul a provocat indignare în România și a declanșat o amplă operațiune de căutare. Deși cei trei hoți au fost arestați după câteva zile, locul unde se afla prada a rămas mult timp necunoscut. În cele din urmă, la începutul lunii aprilie, autoritățile olandeze au anunțat că au găsit coiful și două dintre cele trei brățări, pe care le-au prezentat în cadrul unei conferințe de presă, la muzeu.
Cu excepția unei ușoare urme de lovitură pe suprafața coifului, obiectele, predate autorităților române, erau în stare excelentă. Locul în care se află a treia brățară de aur rămâne necunoscut.
Aceste obiecte antice au fost recuperate după ce autoritățile au încheiat un acord cu doi dintre suspecți. Cel de-al treilea a negat orice implicare în această spargere.
Cei trei bărbați, identificați drept Jan B. (21 de ani), Douglas Chesley W. (37 de ani) și Bernhard Z. (35 de ani), sunt urmăriți penal pentru furt și distrugerea bunurilor muzeului. Aceste comori arheologice erau împrumutate de la Muzeul Național de Istorie a României, al cărui director a fost concediat la scurt timp după furt.
Guvernul olandez a pus deoparte 5,7 milioane de euro pentru cazul în care ar trebui să plătească despăgubiri României, notează AFP.
Mai multe galerii și muzee olandeze au fost ținta hoților, în special în noiembrie anul trecut, când au fost furate opere de Andy Warhol, sau în 2020, când a fost furat un Van Gogh.
Aceste spargeri au stârnit apeluri pentru întărirea măsurilor de securitate în vederea unei mai bune protecții a operelor de artă de mare valoare.
Sursa foto: Muzeul Național de Istorie a României/ Facebook.com
