Creșterea producției de energie solară și eoliană nu garantează scăderea prețului final la consumator, ea poate reduce prețul în anumite ore, dar poate crește costul total al sistemului dacă este făcută fără rețele adaptate, stocare, flexibilitate, capacități de echilibrare, piețe lichide, reguli corecte pentru prosumatori, management performant și coordonare instituțională, consideră președintele Asociației Energia Inteligentă (AEI), Dumitru Chisăliță.
El prezintă și 14 cauze care generează prețuri mari la energie în România, cel mai mare impact având canibalizarea solar/eolian care generează un preț mic când produc și un preț mare când nu produc, centralele gaz/cărbune cu ore mai puține de funcționare urmare a prioritizării regenerabilelor (costurile fixe se împart pe mai puțini), rețele vechi / pierderi / congestii, piață nelichidă / concurență slabă și investițiile necorelate între producție, rețea și consum.
Alte motive care determină prețurile mari la energie sunt, potrivit sursei citate, capacitatea rezervată artificial (proiecte speculative care blochează rețeaua iar proiectele mature întârzie), lipsa capacităților de stocare adecvate sau o stocare prost dimensionată (baterii prea lungi/scumpe sau amplasate greșit), prosumatori compensați cantitativ nu valoric, care livrează ieftin și primesc scump.
În context, Dumitru Chisăliță explică că deblocarea ATR-urilor (avize tehnice de racordare, n.r.) nu va aduce prețuri mai mici în haosul din energie pentru că problema nu este doar tehnică ci și instituțională. ‘Dacă o rețea are, să zicem, 1.000 MW capacitate reală disponibilă într-o zonă, dar sunt emise sau rezervate solicitări de 5.000 MW, apare o piață paralelă a ‘hârtiei’ – proiecte imature blochează capacitate, proiecte reale așteaptă, iar sistemul devine captiv. Blocajul are la bază regulile ANRE. Aceiași arhitecți ai blocajului nu devin automat credibili, doar pentru că anunță deblocarea într-o discuție cu Ministrul Interimar al Energiei. Comportamentul lor i-a compromis. Așa cum arată lucrurile, pare că ‘Deblocarea ATR’ se doar pentru o redistribuire a rentei către alți viitori favorizați’, susține președintele AEI.
El explică, astfel, că într-un sistem energetic cu multe proiecte solare și eoliene, problema nu mai este doar cine produce energie, ci cine are dreptul să injecteze energia în rețea iar dacă regulile de racordare sunt făcute prost, schimbate des sau capturate de interese, piața nu mai este concurențială, nu câștigă neapărat cel mai eficient producător, ci cel care obține acces la rețea. Acest fapt poate, de asemenea, să crească prețul și nu să îl reducă.
Cât privește energia regenerabilă, el susține că energia solară produce masiv la prânz, energia eoliană produce când bate vântul, însă consumul are alte vârfuri: dimineața, seara, iarna, în zilele fără soare sau fără vânt.
‘Deci afirmația ‘mai mult solar = mai ieftin’ este incompletă. Corect este: Mai mult solar fără stocare și consum flexibil = prețuri foarte mici la prânz, prețuri mari seara și costuri sistemice mai mari’, se arată în analiza citată.
Referitor la stocare, șeful AEI crede că se impune un mix de stocare, care nu există astăzi ca și concept în România iar stocarea prost dimensionată poate scumpi sistemul. ‘Bateria este economică pentru cicluri zilnice. Pentru stocare sezonieră sau multi-zile, costurile cresc drastic și ai nevoie de alt mix: hidro, pompaj, gaz flexibil, nuclear, demand response, interconexiuni, hidrogen doar acolo unde are sens economic’, a explicat el.
‘Mitul ‘creștem regenerabilele și scade prețul’ este o jumătate de adevăr folosită politic. Regenerabilele pot reduce costul marginal al energiei în anumite ore. Dar factura finală depinde de: costul rețelei; costul echilibrării; costul capacităților de rezervă; costul stocării; costul congestiilor; costul managementului prost; costul reglementărilor greșite; costul piețelor nelichide; costul subvențiilor încrucișate; costul corupției și al capturării instituționale. Energie ieftină nu apare automat dacă mărim capacitatea instalată. Energie ieftină = producție potrivită + rețea adecvată + stocare corectă + piață lichidă + management competent + reglementare curată. Fără reforme, prețurile cresc mult; cu reforme, cresc mai puțin sau se stabilizează; abia după amortizarea investițiilor și funcționarea corectă a sistemului, prețurile pot scădea real’, a subliniat Dumitru Chisăliță.
