La nivelul judetului, institutiile abilitate colaboreaza pentru stoparea fenomenului, insa de multe ori se lovesc de reticenta victimelor, care nu raporteaza abuzurile si indura totul ca si cand ar fi perfect normal.
Abuzurile, violenta in familie, maltratarea sunt un fenomen raspandit in societatea romaneasca. Exista la nivelul DGASPC Olt o situatie a cazurilor de acest fel din judet?
Din punctul meu de vedere, pot sa spun ca e un fenomen al societatii noastre privit cu prea multa indulgenta atat de victima, cat si de societatea civila si de institutiile care ar trebui sa se implice – Politie, DGASPC, IML, Parchet. Sunt total impotriva violentei si abuzului de orice fel, pentru ca dincolo de violenta fizica, si abuzul emotional este o forma de agresivitate care raneste poate mai mult decat o palma. Violenta fizica – si din ce am observat e insotita si de violenta psihica – este o realitate, dar au inceput sa se legifereze proceduri pe care sa le punem in practica. Din pacate, la nivelul judetului Olt nu se cunoaste exact numarul de cazuri, pentru ca victimele, de cele mai multe ori femei, considera ca si-o merita, si ca prin traditie e normal sa se intample lucruri de genul asta, le e rusine sa vina sa ne spuna. De multe ori violenta determina ca victima sa se devalorizeze, sa intre in depresie, nu mai gaseste resursele si puterea de a-si cauta drepturile la institutiile care ar putea sa-i rezolve aceasta problema. De multe ori au alaturi de ele copii; in aceasta situatie, la nivelul directiei se da un ajutor. Avem centrele maternale unde femei, victime ale violentei, impreuna cu copiii, primesc asistenta sociala – servicii de tip rezidential, cu perioada de la 6 luni la un an, consiliere psihologica, juridica. Personal m-am implicat si am consiliat o victima a violentei in familie pentru obtinerea ordinului de protectie, pentru ca, din punctul meu de vedere, consider ca un astfel de ordin, care nu-i mai permite persoanei care agreseaza sa se mai apropie de victima, este mai benefic decat a duce femeia de acasa. Cred ca atunci victima e supusa la o noua schimbare a ritmului de viata, care creaza un stres in plus. O consiliere si un sprijin in a merge in instanta si a obtine acest ordin e important, pentru ca mama ramane acolo, e inconjurata de lucruri care ii sunt la indemana, plus ca e si un semnal de alarma pentru agresor ca victima a actionat si el nu a ramas stapan.
Pentru mame singure nu avem acest tip de servicii, si din pacate, ele merg in familie, la prietene sau rude apropiate. E o realitate trista. Violenta nu se produce doar in familiile cu un nivel financiar si social precar, loveste in toate mediile, indiferent de statutul social si profesional, iar efectul e acelasi.
La nivelul Oltului, pe violenta in familie si exploatarea prin munca a fost infiintata o echipa intersectoriala locala, aprobata prin hotarare de Consiliu Judetean, fomata din reprezentanti ai DGASPC, Politie, Jandarmerie, DSP. Avem chiar saptamana aceasta o intalnire, abordam cazurile si incercam sa intervenim fiecare pe bucatica lui. Echipa a inceput sa functioneze, si trebuie pregatita si o campanie mass-media pentru a constientiza ca societatea trebuie sa intervina unde vede violenta, si sa nu asteptam decat ca victima sa sesizeze un abuz, sa nu se ajunga in punctul critic in care devin victime si copiii. Ar trebui ca si agresorul sa participe la consiliere, pentru ca si el trebuie sa invete sa-si gestioneze descarcarile, supararile, nervii care duc la acest comportament. Exista tehnici de a gestiona un conflict astfel incat sa nu se ajunga la violenta fizica.
Cat de repede poate obtine in Romania o victima a abuzului in familie ordinul de protectie, comparativ cu tarile vecine?
Noi l-am obtinut – si cred ca a fost primul ordin de restrictie – in doua saptamani de la depunerea cererii, la al doilea termen, mama fiind in centru maternal la noi, iar saptamana trecuta s-a intors in familie. Eu il recomand si consiliem victimele in acest sens. si aici e o reticenta in societate, dar usor-usor incepe sa devina o practica judiciara, si instantele isi dau seama ca trebuie cu celeritate rezolvata si aceasta problema, macar pentru a trage un semnal de alarma. si ordinul este limitat ca perioada in timp, dar femeia trebuie sa demonstreze ca nu accepta si ca are parghiile legale necesare. si noi, institutiile, trebuie sa fim destul de operative, pentru ca trebuie un certificat medico-legal, o declaratie, sunt documente care trebuie aduse.
in celelalte tari, ordinul de protectie functioneaza demult, el se aplica, apeleaza la el victimele si are efect. Sunt convinsa ca si la noi va fi la fel.
Cum procedeaza victimele unui abuz in familie? Vin la dumneavoastra, se duc la primaria de domiciliu, la Politie?
De cele mai multe ori intervin autoritatile. Au fost cazuri cand au venit victime si aici; un exemplu e cazul unei femei din Corabia, care a venit sambata, a fost batuta, era cu copiii, a sunat si am admis-o in regim de urgenta si apoi vedem ce putem face. Noi sesizam si Parchetul si Politia in cazul in care victimele vin la noi intai si spun ca au fost agresate, le trimitem si la IML. De multe ori, din pacate, nu se da inceperea unei urmariri penale, sunt si situatii din acestea. La nivelul directiei, incercam sa aplicam toate parghiile legale pe care le avem. Am o echipa care actioneaza. Nu reusim tot timpul, dar pot asigura ca tot ce tine de DGASPC, de cadrul legislativ de care dispunem, se aplica.
Ce se intampla cu copiii care cad victime parintilor? Avem si situatii de acest gen.
in acest caz nici nu mai incape discutie, copiii intra in regim de urgenta; chiar daca familia nu e de acord cu o masura de punere in plasament, mergem in instanta pentru a lua masura de protectie la un asistent maternal, in functie de problematica respectiva. Copilul sta pana la doi ani obligatoriu la un asistent maternal, sau intr-o casuta de tip familial unde beneficiaza de o echipa de consiliere si toate serviciile de ingrijire, hrana, asistenta, educatie.
Reusesc acesti copii sa depaseasca momentul? Ei raman totusi cu traume…
Cu greu reusesc sa depaseasca momentul. Copiii care vin din familii au tulburari de comportament, au traume, unii retard, intarzieri, fiindca nu au fost stimulati, educati, familiile nu s-au ocupat de ei. Noi incercam sa recuperam tot ce se poate, si sa aplicam metoda cea mai buna, astfel incat copilul sa se echilibreze cu el insusi si sa-i redam increderea in el, in viata, speranta ca merita, incercam sa-l valorizam.
Cate centre de asistenta sunt in Olt?
Avem un singur centru in regim de urgenta in judet, de unde copiii sunt plasati la asistenti maternali sau la casuta de tip familial, ori in plasament la rude, deoarece conform legislatiei, cel mai bine se incearca pentru copii plasamentul la rude pana la gradul IV. Sunt cautate rudele pentru ca cel mai bine e sa ramana in comunitate, in familia largita, si apoi, daca nu se gasesc resurse in familie, ultima masura e cu centrul social.
Mamele cu copii sunt gazduite in centrele maternale; avem unul format din doua apartamente in Slatina, si mai avem unul in Corabia. Mai e nevoie de astfel de centre, si de personal in centrele pentru copii. Solutia pe termen lung nu este centrul rezidential; pe viitor trebuie sa mergem pe oferirea serviciilor sociale in comunitate, nu rezidentiale, sprijin pentru familii sa fie crearea serviciilor de sustinere in comunitate de tip after-school, centre de zi, de consiliere sociala, care sa absoarba beneficiarii de asistenta sociala.
Sunt abuzurile in familie mai raspandite in mediul rural fata de cel urban?
Cred ca in mediul rural sunt mai multe cazuri, tocmai din cauza faptului ca nu se raporteaza. Totul se consuma in familie sau in familia largita si sunt privite ca o normalitate, din pacate. in mediul urban lucrurile se intampla, dar se raporteaza de cele mai multe ori si institutiile actioneaza.
Florina Oporanu
