Raul e o minune de copil, frumos si tare talentat. Creatiile lui – icoane sau picturi, impodobesc intregul apartament in care locuieste impreuna cu parintii si sora mai mica, in Slatina. in camera specifica oricarui baietel de varsta sa, troneaza doua boxe imense, pe care si le-a cumparat mai demult cu banii stransi din vanzarea martisoarelor confectionate de el. Ordonate frumos, langa calculator, stau mai multe flacoane cu medicamente. Paloarea fetei si medicamentele sunt singurele semne ale bolii. Nu-i place sa fie in centrul atentiei. A suferit tare mult atunci cand la scoala s-a aflat ca e bolnav, pentru ca unii colegi mai rautaciosi faceau glume proaste, altii se temeau ca e contagios si il evitau… ii promit ca din pozele pe care i le fac nu i se va vedea fata, si incepe sa imi povesteasca cate ceva despre el. E un copil sensibil, ai carui ochi mari si frumosi se lumineaza cand vorbeste despre ceea ce ii place sa faca – transforma icoanele in adevarate opere de arta, folosind hartie, aracet si margelute. E o munca migaloasa, in care pune mult suflet. ii place sa le confectioneze si apoi sa le daruiasca oamenilor pe care ii apreciaza.
Raul e acum clasa a cincea, si se straduieste sa fie cel mai bun dintre colegii sai la invatatura. De la finalul clasei a III-a se lupta cu o boala cumplita – leucemie limfoblastica acuta.
Oboseala de care se plangea copilul a fost primul semn al bolii. Parintii au crezut initial ca e vorba de o simpla raceala si au mers cu el la medic. Nu raceala era insa de vina pentru oboseala resimtita de copil, iar diagnosticul pus de medici a facut-o pe mama sa simta ca ii fuge pamantul de sub picioare.
Am mers la urgente si doamna doctor de acolo de cum l-a vazut mi-a zis ca are sigur hemoglobina scazuta, si l-au internat pentru analize. M-am interesat ce inseamna hemoglobina scazuta, dar am refuzat pur si simplu sa cred ce aflasem, incercam sa ma conving singura ca nu poate fi decat o anemie. Cand au venit rezultatele analizelor, cu 5,9 hemoglobina, am crezut ca-mi pierd mintile… Ne-am internat apoi la Bucuresti, si eu refuzam in continuare sa cred ca Raul are leucemie, imi ziceam ca nu se poate asa ceva, nu are cum sa se intample una ca asta unui copil atat de sanatos, care nu facuse in viata lui o injectie, povesteste Veronica Gogot, mama lui Raul.
Au urmat apoi luni de spitalizare, de chimioterapie. Corpul lui Raul a raspuns greu la tratament, cand aproape orice speranta parea pierduta. Boala a intrat in remisie, insa riscul de recadere este in continuare foarte mare.
Riscul de recadere, de revenire a bolii, este foarte mare. in momentul in care revine boala trebuie sa facem transplantul imediat, alte sanse nu mai are. Traiesc zi de zi cu teama ca si maine am putea primi aceasta veste cumplita. Eu luna de luna merg cu el la Fundeni, pentru tratament, pentru chimioterapie, si in fiecare luna mergem acolo cu bagajul facut. Daca analizele ies bine ne dau drumul acasa, daca Doamne fereste face recadere, ne opresc acolo. Cu stresul asta si cu teama asta cumplita in suflet traieste un parinte al carui copil a fost diagnosticat cu leucemie limfoblastica acuta. Este, din cate am inteles de la medici, o perioada de cinci ani in care se poate intampla acest lucru. Daca in cei cinci ani de la intrarea in remisie nu face recadere, este mai putin probabil sa se intample dupa aceea. Nu exclus, dar sansele sunt mai reduse. Cel mai bine se vindeca cei mici. Sunt sanse foarte mari pentru cei intre 2 si 9 ani, pentru cei trecuti de 9 ani, cum e Raul, riscul este mai mare. N-am inteles niciodata de ce, am tot citit, dar tot nu am inteles de ce pentru copiii peste 9 ani riscul de recadere e mai mare… Se intampla ceva la nivel de celula, nu tine de nimic si de nimeni… Indiferent ce ai face, daca e sa se intample nu ai ce sa faci. A trecut un an si jumatate de cand este in remisie, mai avem 3 ani jumate de chin si teama, spune mama copilului.
Cu vocea franta de lacrimi, povesteste cosmarul prin care a trecut si trece in continuare. A mai pierdut un copil, intr-un accident, cand Raul avea doar cateva saptamani, si ideea ca l-ar putea pierde si pe Raul e mai mult decat poate suporta. A infiintat o asociatie, Raul, copilarie furata, pentru a strange banii necesari unui transplant.
stiu prin ce trece o mama care pierde un copil si lupt din toate puterile mele, as face orice sa nu mai trec o data prin suferinta asta cumplita. Ma rog la Dumnezeu in fiecare zi sa nu se intample, sa nu faca o recadere, dar stiind ca exista riscul acesta nu pot sa stau fara sa fac nimic. Indiferent cat de greu ar fi, nu trebuie sa te lasi niciodata descurajat, un parinte trebuie sa lupte pana la capat pentru copilul lui. Cand treci prin astfel de momente, cand stii ca tot ce ai mai de pret pe lume iti poate fi luat oricand, ai face orice sa-ti vezi copilul sanatos. Daca Doamne fereste se intampla sa faca recadere, transplantul e ultima sansa … Am infiintat o asociatie unde oamenii pot dona cei 2% din impozit. Daca Dumnezeu ne ajuta si Raul nu face recadere, tot ce se strange, pana la ultimul banut, va merge spre copiii care din pacate vor urma dupa el, pentru ca din pacate, 600 de copii se imbolnavesc anual de leucemie si de cancer in tara. Nu as opri un banut din acesti bani, absolut toti vor ajunge la copii cu leucemie. Cand s-a intamplat cu Raul, 32 de lei erau toti banii pe care-i aveam in casa. Ma uitam, doamne, ce pijama mai ieftina sa-i cumpar… si ma gandeam dupa aceea, cat de mult ne-ar fi ajutat daca s-ar fi gandit cineva inainte sa faca o asociatie unde sa dai acei 2% pentru copii care sufera de boala asta…. E cumplit sa stii ca viata copilului tau depinde de niste bani pe care nu ii ai. Nu am cuvinte sa le multumesc celor care, de cand am infiintat asociatia, au donat cei 2% din impozit, si celor care vor face acest gest in viitor. E ceva ce nu poate fi descris in cuvinte, recunostinta pe care o simt fata de acesti oameni care inteleg disperarea prin care trece parintele unui copil bolnav. stiu ca e greu sa te pui in situatia celui care trece prin asa ceva, si eu inainte credeam ca noua nu are cum sa ni se intample ceva. Aveam o viata frumoasa, ne credeam impliniti… Am pierdut primul copil intr-un accident, cand Raul avea cateva saptamani… Durerea pierderii unui copil e imensa, numai cine a trecut prin asa ceva poate intelege cu adevarat ce inseamna asta., povesteste femeia.
Zi de zi, mama lui Raul incearca sa convinga cat mai multi oameni sa faca acest mic gest de a dona cei 2% catre asociatie, dar din pacate de multe ori se loveste de indiferenta.
Pe mine, ca parinte care trec prin situatia asta, ma doare sufletul cand vad indiferenta oamenilor. Am mers la o societate, voiam sa vorbesc cu cineva de acolo, sa expun situatia, sa-i rog daca pot face apel la angajati sa directioneze cei 2% spre Raul, dar n-am apucat sa spun decat ca sunt mama unui baietel bolnav de leucemie… Erau trei femei in incaperea aceea, cred ca toate aveau copii, dar nici n-au vrut sa ma asculte, mi-au spus doar ca nu au bani si mi-au intors spatele. Atat de tare m-a durut sufletul, desi stiu ca poate nu e vina oamenilor ca nu mai au incredere in asociatii de genul acesta. Sunt multi care fac bani pe suferinta unor copii, si cazurile reale, care au nevoie de ajutor, nu mai sunt crezute de oameni si e pacat. Indiferenta te omoara, cand vezi ca celui de langa tine nu ii pasa de suferinta ta, asta e cel mai dureros lucru. Fereasca Dumnezeu sa ti se intample, pentru ca doar atunci realizezi cu adevarat cat de mult conteaza sa faci un gest pentru cineva care sufera, spune femeia
Pentru a-l ajuta pe Raul si alti copii care lupta cu aceasta boala cumplita tot ce trebuie sa faceti este sa completati formularul prin care donati cei 2% din impozitul anual pe veniturile din salarii si asimilate salariilor catre Asociatia Raul, copilarie furata, cod de identificare fiscala 32789140, cont bancar RO18CECEOT0130RON0714018.
