10.2 C
Slatina
miercuri,29 mai,2024

Ultimele Articole

Slatina literara a murit

- Advertisement -

Municipiul-resedinta de judet este, din acest punct de vedere, unic in spatiul Olteniei, o unicitate care ne dezonoreaza. Unii scriitori slatineni pun aceasta realitate pe seama indiferentei oficialitatilor, altii pun in discutie insesi orgoliile contraproductive ale literatilor, iar altii opineaza ca miscarea literara slatineana a fost distrusa de factorii care impun un anumit mod de viata in capitalism. Cert este ca Slatina este vaduvita de principalele instrumente care ar putea s-o proiecteze in mediile scriitoricesti recunoscute la nivel national: cenaclurile si revistele de cultura.

Comparatii

in Ramnicu-Valcea fiinteaza organizatii culturale si reviste literare care atrag oamenii de condei si fac posibila o efervescenta spirituala ce ridica municipiul si judetul Valcea la un echilibru firesc in peisajul cultural national; Craiova este un focar cultural pe toate liniile; Targu-Jiu detine unul dintre cele mai importante festivaluri de literatura din tara, Festivalul international de literatura Tudor Arghezi, eveniment care pune in miscare, an de an, ilustre figuri ale culturii contemporane din Romania si din afara tarii; Drobeta-Turnu Severin nu duce, de asemenea, lipsa de manifestari literare; sa luam si mai saracul judet vecin Teleorman, a carui resedinta, Alexandria, musteste de viata literara magnetizata in spatiul public de doua reviste culturale proiectate, ca valoare, in spatiul cultural national: Meandre si Caligraf. Ce are Slatina? Un concurs national de literatura, Ion Minulescu, care si-a subtiat premiile de la an la an si a carui disparitie nu ar mira pe nimeni: anul acesta este pentru prima oara cand evenimentul nu a fost organizat potrivit programului cultural al judetului (in luna mai), fiind amanat, din lipsa de fonduri, pana spre toamna, fara ca organizatorii sa poata specifica data exacta la care se va desfasura totusi. Mai are, o data pe an, o intalnire a umoristilor care castiga premii in cadrul festivalului de umor Oltenii si… restul lumii. si mai are mostenirea unei memorii recente nefaste pentru spiritualitatea locala: cateva initiative demarate de scriitori, care, nu doar nesprijinite, dar chiar ignorate de institutiile culturale care le-ar fi putut intinde o mana, au fost sortite esecului.

Istoric

Imediat dupa 1990 prindeau viata o societate culturala si o revista, Agora literar-artistica, la initiativa catorva oameni carora le mai trebuia ceva in plus fata de sufletul pus in aceasta poveste; printre ei – poetul Ioan Smedescu si regretatul critic literar Constantin Dumitrache. Dupa 1990 avea sa se stinga si unul dintre cele mai longevive cenacluri oltene, Balada, care a adunat ani si ani toata suflarea spirituala a Slatinei pe linie de litere, oameni care aveau sa confirme mai tarziu. Odata cu stingerea Baladei s-a nascut o alta grupare cenacliera, condusa de poetul Nicolae Zarnescu si care a pus accent pe promovarea tinerilor talentati: cenaclul Scaunele. Scaunele a fost un succes vreme de cinci-sase ani; a editat si o revista literara cu acelasi nume, in paginile careia au aparut si semnaturi ale unor scriitori consacrati si recunoscuti in plan national si international.
Anul 2000 gasea insa o Slatina fara vlaga; doar un cotidian de informatii generale mai pastra o pagina de cultura care aduna semnaturile catorva scriitori locali. Prin 2002, breasla scriitoriceasca a mai avut o rabufnire: a fost constituita o asociatie culturala si s-a nascut o alta publicatie literara cu aparitie lunara, Caietele Agora. Initiativa s-a transformat repede intr-un act cultural cu pretentii: revista a devenit in scurt timp o platforma literara sustinuta de semnaturi ale unor scriitori de prin mai toate zonele tarii. Demersurile nu s-au bucurat insa de nici un ajutor din partea institutiilor culturale care ar fi putut prelua sau intretine initiativa celor catorva artisti. Ba, contrar asteptarilor, aceasta initiativa a inflamat orgoliile unor institutii de cultura care la scurt timp si-au tras ele insele cate o revista, publicatii realizate la repezeala, cu continuturi confuze si, deci, cu un statut valoric pe masura.

Explicatii

Scriitorii cu condei recunoscut au diverse explicatii pe subiect. Prozatorul si criticul C. Voinescu crede ca existenta unei reviste de cultura se revendica prin insesi fortele artistice creatoare traitoare in urbea noastra si ca o parte din vina pentru inexistenta unei asemenea publicatii o au institutiile de cultura. …Dar daca, sa admitem, un cenaclu artistic nu se mai poate intampla azi in Slatina decat la nivel de liceu, o revista de cultura, literara si artistica, se revendica prin insesi fortele artistice creatoare traitoare in urbea noastra, menite sa legitimeze si sa circumscrie astfel actul cultural local in intregul national. (…) A vietuit doar o vreme in Slatina, prin eforturile unor iubitori autentici de urbe si de cultura alutana, o revista de tinuta, <>, ce ar fi putut fi acum, daca stapanii banilor din judet si municipiu s-ar fi dovedit asijderea acestor sclavi ai cuvantului, un brand cultural local. S-a preferat, din pacate, in viziunea paguboasa a unor sefi de institutii culturale locale, editarea unor reviste proprii, efemere, specializate pe domenii culturale, cu adresabilitate redusa doar la segmentul intelectual vizat, satisfacand, mai degraba, orgolii proprii decat interese generale, sustine C. Voinescu.
Un alt scriitor, Ion Georgescu, este de parere ca dispersia scriitorilor locali este una jenanta si ca aparitia unei publicatii culturale sau reluarea uneia dintre cele care au sucombat este o necesitate absoluta. El spune ca reusita unei unitati a valorilor literare tine de implicarea decidentilor oficiali in privinta cheltuirii fondurilor publice si de cea a institutiilor de cultura in general. in ciuda faptului ca in spatiul judetului Olt sunt multi intelectuali pe culoarul culturii contemporane, ca se produce literatura buna, pictura, teatru, ca sunt mari festivaluri nationale, festivaluri cu valoare nationala, nu mai avem o publicatie de profil care sa-i adune pe creatorii din atatea domenii, azi dispersati si insingurati. Situatia actuala este jenanta daca ne gandim ca Oltul este printre putinele judete cu o asemenea rana spirituala. (…) in prima linie ar trebui sa fie Directia pentru Cultura, Culte si Patrimoniu Cultural National, care sa se constituie intr-un magnet pentru atragerea tuturor creatorilor culturali din spatiul Oltului, afirma Ion Georgescu.
La randul sau, poetul George N. Elian sustine ca viata literara a disparut pentru ca a disparut si elementul care pana in 1898 insemna de fapt tinta adevaratilor literati, comunismul, cel care facea ca scriitorii sa se solidarizeze in cercuri estetice care reprezentau de fapt o anumita complicitate subversiva. Pe de alta parte, George N. Elian mai spune ca viata in capitalism distruge resorturile creative in om prin faptul ca il deposedeaza de cel mai pretios capital al sau: timpul.
Convingerea prozatorului si criticului Paul Dogaru este ca apusul fenomenului pus in discutie a fost cauzat de mai multi factori. Unul ar fi interesul scazut al cititorilor pentru literatura de calitate.; un altul – lipsa banilor asigurata de indiferenta institutiilor abilitate sa se ingrijeasca de valorile culturale ale comunitatii; un alt factor ar fi egocentrismul de care multi scriitori ar da dovada.
in fine, poetul Viorel Pacala spune ca la disparitia fenomenului literar slatinean au complotat deopotriva indiferenta institutiilor de cultura, factorul politic si grijile de zi cu zi ale scriitorilor, care trebuie sa-si castige existenta.

Efecte

Lipsa unei vieti literar-artistice intr-o comunitate are efecte care favorizeaza grave handicapuri spirituale in dezvoltarea ei de ansamblu. O comunitate cu o asemenea viata absoarbe valori si talente care altfel se pierd. O comunitate cu o asemenea viata ridica, in timp, diverse oportunitati, inclusiv de ordin financiar. O comunitate cu traditie literar-artistica isi are propria identidate in spatiul larg al spiritualitatii. Slatina este acum, din punctul de vedere al fenomenului literar, un oras aproape inexistent. Am alocat spatiu pe acest subiect in exclusivitate Slatinei, dar criza municipiului se regaseste si in restul judetului. Ignoranta oficialitatilor publice care conduc administrativ Oltul si comunitatile locale este, asadar, sinucigasa.

Opiniile unor scriitori pe marginea disparitiei fenomenului literar-artistic din Slatina

C. VOINESCU:

in trecut cenaclurile literare aveau, in esenta, un dublu rost: de indrumare tehnica intr-ale scrisului, dar si de orientare tematica a creatiei, fiindca erau organizate de institutii culturale in al caror caiet de sarcini intra infiintarea si mentinerea acestora in stare de functionare. Se viza, incontestabil, si descoperirea tinerelor talente, cultivate insa in spiritul pomenit, ca si antrenarea lor in manifestari literar-artistice prilejuite sau nu de anumite ocazii.
Dezbaterile depaseau nu de putine ori cadrul controlat, creatiile insele se inscriau in curente greu de tinut in chingi rigide, iar daca cenaclul era condus de o personalitate literara recunoscuta (vezi Cenaclul de Luni, de pilda, din Bucuresti, greu de accesat de poetii-tarani, poetii-muncitori etc.) roadele benefice in domeniul creatiei nu intarziau sa se vada.
Coagularea potentialilor creatori in jurul cenaclurilor literare nu presupunea mari eforturi persuasive din partea organizatorilor, pentru ca niciunul dintre potentialii prozatori sau poeti nu ar fi putut sa publice o carte cu numele sau pe coperta, daca nu ar fi trecut printr-un cenaclu literar si daca nu ar fi debutat editorial intr-un volum colectiv. Chiar debutul in revistele literare se facea sub semnul autoritatii critice a cenaclului frecventat.
Este usor de priceput de ce polarizarea azi a unor capacitati creatoare sub semnul benefic, pana la urma, al unui cenaclu literar, la care altcineva (biblioteci, centre culturale etc.) decat institutiile de ieri s-ar gandi, este greoaie, daca nu chiar imposibila.
Pentru ca acum fiecare scrie cum crede, scrie ce vrea, unii chiar fara o pregatire filologica sumara. Creatiile literare, bune, rele, n-are importanta cum sunt, sunt tiparite pe speze proprii sau prin sponsorizari, selectia ramanand in seama cititorilor, care, ca si telespectatorii nemultumiti de vreun post, butoneaza telecomanda ignorandu-l.
O impardonabila greseala a acelor vremi a fost nu atat incurajarea amatorismului literar (a diletantismului, de fapt) intr-un proiect national precum Cantarea Romaniei, prielnic, cu siguranta, altor arte, cat amestecarea in aceeasi oala a valorilor cu nonvalorile, si stergerea primejdioasa a granitelor dintre profesionisti si nonprofesionisti. si azi se repeta nefericita intamplare, dar macar e luata pe propria raspundere si punga a fiecarui autor sau a sponsorilor sai.
Dar daca, sa admitem, un cenaclu artistic nu se mai poate intampla azi in Slatina decat la nivel de liceu, o revista de cultura, literara si artistica, se revendica prin insesi fortele artistice creatoare traitoare in urbea noastra, menite sa legitimeze si sa circumscrie astfel actul cultural local in intregul national. A vietuit doar o vreme in Slatina, prin eforturile unor iubitori autentici de urbe si de cultura alutana o revista de tinuta, Caietele Agora , ce ar fi putut sa fie acum, daca stapanii banilor din judet si municipiu s-ar fi fi dovedit asijderea acestor sclavi ai cuvantului, un brand cultural local.
S-a preferat, din pacate, in viziunea paguboasa a unor sefi de institutii culturale locale, editarea unor reviste proprii, efemere, specializate pe domenii culturale, cu adresabilitate redusa doar la segmentul intelectual vizat, satisfacand, mai degraba, orgolii proprii decat interese generale.

GEORGE N. ELIAN:

De ce nu (mai) exista viata literara in Slatina de dupa comunism? in primul rand, pentru ca nu mai exista comunismul, acel dusman comun impotriva caruia, daca nu unelteai la propriu, macar faceai marunt din buze in spatele cortinei, dandu-ti, mai intai tie, iluzia ca te opui regimului, subminandu-l din interior (vezi cenaclurile, locuri ale supremei libertati in acele vremuri). Acum ce sa mai subminezi? Economia de piata? Ne submineaza ea pe noi de nu ne mai vedem, oranduirea capitalista multilateral dezvoltata deposedandu-l pe cel mai pretios capital al societatii, omul, de cel mai pretios capital al acestuia: timpul. Nu mai exista timp de… fleacuri precum literatura, cand nu stii ce-ti rezerva ziua de maine.
Alte cauze/motive: cei ce se indeletnicesc cu scrisul au devenit autosuficienti si comozi, autoclasicizandu-se – ca sa spun asa – si baltind intr-o, vorba lui Ion Barbu, slava statatoare; pentru ca majoritatea autorilor de texte din arealul nostru sunt oarecum batraiori (clasici, nu?), iar fara tinerete nu exista nici entuziasm, element atat de necesar oricarui inceput care, cum spunea Blaga, se vrea fecund.
Ar mai fi si alte cauze ale fenomenului, dar prefer sa ma opresc aici pentru ca nu vreau sa devin agasant pentru unele cinstite fete.

ION GEORGESCU:

in ciuda faptului ca in spatiul judetului Olt sunt multi intelectuali pe mai multe culoare ale culturii contemporane, ca se produce literatura buna, pictura, teatru, ca sunt mari festivaluri culturale cu valoare nationala, nu mai avem nici o publicatie de profil care sa-i adune pe creatorii din atatea domenii, dispersati si insingurati in spatiul raului national. Situatia actuala este jenanta, daca ne gandim ca Oltul este unul din prea putinele judete cu o asemenea rana spirituala. Dupa 1989, chiar in 1990, un grup de intelectuali entuziasti, mai ales tineri, au pornit intr-o aventura pe cont propriu, editand revista Agora literar-artistica. Din nefericire, oamenii politici care au preluat puterea au aratat, ca si astazi, un total dezinteres fata de cultura si interesanta si bine facuta revista sucomba dupa cateva luni, prin nesustinere financiara. Au mai existat, apoi, cu aparitii mai lungi, Oltul cultural, mai mult cu profil istoric, si Zori de zi, prima a Directiei pentru Cultura, condusa de profesorul Dorin Teodorescu, dar disparuta odata cu schimbarea sa politica din functie, iar a doua editata de Biblioteca Judeteana Ion Minulescu, sub conducerea profesorului Paul Matiu, disparuta si ea din lipsa de colaborari si bani.
Dar sa ne aruncam ochii in gradina vecinului, nu doar in Arges sau in Dolj, unde revistele de cultura au o indelungata si puternica traditie; sa privim judetul Teleorman, unde revista Meandre a Directiei pentru Cultura a capatat o valoare in circuitul national, atragand si scriitori din Olt; tot acolo exista si o a doua publicatie, Caligraf. Ne intrebam de ce Teleormanul poate si Oltul – nu. Batalia pentru o revista de cultura, fie reluand Agora literar-artistica, fie chiar revista Meteor a Centrului de indrumare si Creatie Populara, implica trei factori: politic, administrativ si cultural. Primul, pentru sustinere financiara, care n-ar insemna cine stie ce efort, pe langa risipirile vazute si nevazute, al doilea, pentru organizare, iar factorul cultural – pentru mobilizarea creatorilor de literatura si arta, intre care Paul Aretzu, C. Voinescu, Gica Cruceru, Corneliu Vasile, Nicolae Zarnescu, Silviu Gorjan, Nicolae Dorobantu, Paul Dogaru, Costel Mirea, Cecilia Romaniuc, Mira Parang, George Nina Elian, Ioan Smedescu si alti cativa. in prima linie trebuie sa fie Directia pentru Cultura, care sa constituie catalizatorul, magnetul care sa-i atraga si sa-i tina legati prin dragostea de cultura pe toti creatorii din spatiul Oltului. Numele revistei va fi mai putin important, existenta ei primeaza.

- Advertisement -

Ultimele știri

Nu pierdeți