Crima in patrimoniul judetului: conacele – rase de pe fata pamantului

Despre cum ne pierdem istoria

Potrivit reprezentantilor Directiei pentru Cultura si Patrimoniu National (DGPN), la aceasta stare de lucruri au concurat mai multi factori, unul dintre ei fiind regimul incert de proprietate asupra imobilelor. Lucrurile ar fi trebuit sa fie simple: dupa caderea regimului comunist, proprietarii care fusesera deposedati abuziv de comunisti sau urmasii lor nu aveau decat sa-si revendice dreptul la proprietate. Pentru imobilele boieresti nesolicitate de nimeni autoritatile publice locale trebuia sa se ingrijeasca de ele astfel incat sa nu fie distruse prin furt. Macar atat, spune Gheorghe Iorga, inspector superior in cadrul DCPN Olt. El sustine ca imobilele cu pricina se impart in doua categorii. Sunt conace care au facut obiectul punerii in posesie, dar de care proprietarii sau urmasii acestora nu s-au mai ingrijit, fie din cauza costurilor prea mari pentru refacere, fie din alte cauze, si sunt imobile care nu au fost revendicate de nimeni, fiind abandonate cu totul, unele fiind distruse in totalitate de mana omului, fiind furate caramida cu caramida. Dau exemplu aici Conacul Colibasanu de la Valeni, Conacul Comaneanu de la Daneasa etc. S-a degradat si s-a pierdut pentru totdeauna un patrimoniu de mare valoare culturala, afirma Iorga. El spune ca unele dintre conace si-au pierdut si istoria, in sensul ca despre provenienta lor nu se stie mai nimic, Arhivele Nationale fiind, si ele, foarte sarace in documente asupra acestui tip de patrimoniu. Ceea ce nu se poate spune despre imobilele boieresti din Campia Boianului, unde fiecare conac are istorie, date si informatii gratie muzeografului Traian Zorzoliu, directorul Muzeului Campiei Boianului. Din pacate, si aici sunt piese rare care s-au pierdut s-au sunt pe calea pierzaniei. in Campia Boianului stim tot ce se poate sti despre conace, dar, din pacate, asta nu le poate salva de la disparitie. Nimeni nu are habar de ceea ce se pierde. Primarii nu vor sa stie, institutiile abilitate nu vor sa stie si asa se duce totul pe apa sambetei. Care au mai ramas in picioare sunt si ele condamnate la disparitie, pentru ca nimeni nu-si da interesul sa le salveze. Mai avem Conacul Brataseanu la Radomiresti, de pilda, care a fost unul dintre cele mai frumoase conace; dependintele de valoare nu mai exista, iar cladirea despre care vorbesc a inceput si ea sa se duca. Un conac important era si cel al lui Constantin Colibasanu de la Valeni – s-a dus si asta. La Stoicanesti mai este unul. Apoi, Conacul Leontopol a fost una dintre cele mai frumoase constructii boieresti, a fost de fapt castel. Nici temeliile nu mai exista. Din Conacul Comaneanu de la Daneasa nu au mai ramas decat niste arcade stinghere. Nimeni nu a facut nimic pentru ele, desi administratia locala avea responsabilitati prin lege. Ce se pierde, ce pierdem noi este inestimabil. in primul rand, ramanem fara arhitectura traditionala, pentru ca aceste conace erau construite dupa modele arhitecturale romanesti. Pierdem, apoi, investitia in sine. Aceste investitii au fost facute din banii poporului, de mesteri romani. Boierul dadea ordin, dar totul era facut din munca tuturor. Ce mai pierdem? Ne pierdem trecutul, istoria, a comentat Traian Zorzoliu.

Lista neagra

Printre conacele din care au mai ramas doar ruinele sau nici macar atat se numara un important imobil care era ridicat la Maruntei, satul Balanesti, si care data de la sfarsitul secolului al XVIII-lea. Cu asterisc pe lista conacelor de la Directia pentru Cultura, adica degradat in proportie de 95%, este Conacul Comaneanu de la Daneasa (sat Berindei). La Calui era, de asemenea, o casa boiereasca – nu mai este. Situatie similara la Nicolae Titulescu, unde era ridicat Conacul Jean Burca (sfarsit de secol XIX). Despre Conacul Galateanu de la Redea se poate vorbi, de asemenea, la trecut, ca si despre Conacul Colibasanu de la Valeni. intr-o stare avansata de degradare se mai afla Conacul Buzescu-Darvari de la Strejesti si Conacul Pipile de la Mihaiesti, satul Busca, primul construit in anul 1830, ultimul la sfarsit de secol XIX.
Constructiile care inca mai rezista timpului si, mai ales, relelor apucaturi ale oamenilor, au nevoie de interventii rapide ale constructorilor specializati. Este cazul Conacului Baleasa de la Baldovinesti (piesa de la sfarsitul secolului XIX), Conacul Otetelesanu de la Cezieni (sfarsit de secol XVIII), conacele de le Dobrotinet – Curtisoara (sfarsitul sec. XIX), Baldovinesti – Gavanesti (sf. sec. XVIII), Izvoru – Ganeasa, Liiceni – Draghiceni (mijlocul sec. XX) si Stoicanesti (sf. sec. XIX). De asemenea, potrivit datelor DCPN Olt, fara probleme ar fi un alt conac de la Baldovinesti, un alt imobil boieresc ridicat la inceputul secolului al XX-lea la Brebeni, Conacul Brancoveanu de la Cezieni (sf. sec. XVIII), Conacul Stember de la Crampoia (durat la 1900), Conacul Marin Dinu de la Falcoiu (sf. sec. XIX), Conacul Argeseanu de la Piatra Olt – Criva de Sus, Conacul Bratasanu de la Poiana – Radomiresti, Conacul Zisu de la Sprancenata si Conacul Buzescu de la Strejestii de Jos. O parte dintre acestea din urma a fost revendicata de fostii stapani sau de urmasii lor, o alta parte nu a fost revendicata de nimeni, dar au ramas in picioare, iar unele dintre imobile au devenit sedii ale unor entitati juridice care le utilizeaza si, deci, se ingrijesc si de starea lor.

Solutii

Ce solutii sunt pentru conacele care inca mai sunt in picioare? . Daca nu le cere nimeni inapoi (ma refer aici la conacele cu proprietate incerta), important ar fi sa primeasca intr-un fel sau altul o destinatie. Pentru ca important este sa fie conservate sau, de ce nu, renovate, bineinteles cu avizul Ministerului Culturii si de catre echipe de constructori specializate in restaurarea monumentelor istorice. Dau aici un exemplu. Conacul de la Draghiceni (Liiceni) ajunsese in posesia unei familii de la Caracal. Oamenii spuneau ca ar dori sa faca un azil pentru batranii din zona. Apoi cladirea a fost preluata de Finante pentru o datorie pe care familia respectiva o avea la stat si a fost vanduta altcuiva, unui om de afaceri pare-se de la Craiova, care s-a apucat sa refaca imobilul. Am oprit lucrarile, pentru ca avem de-a face cu un monument istoric si trebuie aviz de la Ministerul Culturii. Omul a zis ca face demersuri sa ia avizul. La urma urmelor, este important ca imobilul va fi salvat de la degradare. Bine ar fi sa gandeasca asa si primarul de la Radomiresti, care se opune punerii in posesie a Conacului Bratasanu, desi acesta a fost deja revendicat. Nu vrea si nu vrea el sa-l dea. intre timp, insa, cladirea a inceput sa aiba de suferit, a inceput sa dispara componente din ea. Cam asa inteleg autoritatile publice locale, in speta primarii, sa se implice. Fie n-o fac deloc, fie o fac in mod pagubos, cum face edilul de la Radomiresti, spune Gheorghe Iorga.
Semnale de alarma in legatura cu soarta rea ce paste conacele care au ramas intregi a tras si Muzeul Judetean Olt. Laurentiu Gutica arata, si el, spre indiferenta primarilor. Noi am atras atentia in mai multe randuri cu prilejul unor evenimente importante. intr-un rand chiar am vrut sa aducem pictori care sa puna pe panza cladirile boieresti pe care le mai avem; ziceam ca macar pe panza sa ramana, daca nu in forma lor fizica. Adevarul este ca asemenea opere de arta arhitecturala au fost distruse cu frenezie. Desi litera legii este limpede, primarii numai de asemenea valori nu s-au ocupat. Daca ii atragi atentia, primarul se ascunde fie in spatele altor prioritati, fie se plange de lipsa banilor. S-a ales praful de acest gen de patrimoniu, sustine, revoltat, directorul Muzeului Judetean.

Raspunde, totusi, cineva de aceste crime culturale?

Potrivit Legii 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice, administratiile publice locale au o seama de atributii pe aceasta linie. Conform articolului 46 din lege, autoritatile publice locale asigura protejarea monumentelor istorice clasate, aflate in domeniul public sau privat al municipiului, respectiv al orasului sau comunei, precum si a celor abandonate sau aflate in litigiu, alocand resurse financiare in acest scop; (…) cuprind in programele de dezvoltare economico-sociala si urbanistica, respectiv de amenajare a teritoriului, obiective specifice privind protejarea monumentelor istorice, elaboreaza, actualizeaza si aproba documentatiile de amenajare a teritoriului si urbanism privind monumentele istorice sau zonele protejate care contin monumente istorice; (…) iau masurile tehnice si administrative necesare in vederea prevenirii degradarii monumentelor istorice. Apoi, legea prevede clar, la articolul 48, atributiile primarului, printre care se numara si obligatia de a asigura paza si protectia monumentelor istorice aflate in domeniul public si privat al statului si al unitatilor administrativ-teritoriale, precum si ale monumentelor istorice abandonate sau aflate in litigiu, semnaland de urgenta directiei pentru cultura, culte si patrimoniul cultural national judetene, respectiv a municipiului Bucuresti, orice caz de nerespectare a legii. Mai clar de atat nu se putea. Dar nu: legea a fost incalcata cu un dispret greu de imaginat la un om cu responsabilitate publica, chiar si atunci cand atributiile pe care le aveau in privinta protejarii monumentelor istorice le erau turnate in urechi de responsabilii institutiilor de cultura, prin adrese peste adrese.
Ce s-a putut face nu s-a facut. Ce se mai poate face s-ar putea, intr-adevar, realiza. Dar pentru asta trebuie sa avem primari nu doar cu grija pentru propriile buzunare, ci si cu simt civic, cu responsabilitate publica inteleasa si asumata. Cu alte cuvinte, ca in atatea alte domenii, avem nevoie de oameni luminati.

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată.

<