Fara interpretari, fara insinuari, am redat continutul acelor documente devenite publice. Cautam de fapt pe site-ul spitalului salariile lunare, sa vad cat castiga in realitate angajatii de la spalatorie si croitorie, despre care un politician spunea ca nu au obiectul muncii, dar consuma din bugetul spitalului o suma insemnata. Nu am gasit salariile, dar am dat in schimb de declaratiile de avere ale sefilor de sectii, pe care conducerea spitalului a considerat ca trebuie sa le faca publice. Reactia de dupa aparitia articolului a fost una care m-a uimit – telefoane de la medici care s-au simtit ofensati, amenintari cu datul in judecata, reprosuri lacrimogene ca am improscat cu noroi, la comanda politica, tagma halatelor albe care salveaza vieti si altele de genul acesta…. in continuare nu inteleg de ce articolul respectiv a fost perceput ca unul tendentios, cu atat mai mult cu cat nu am facut nici o aluzie la vreun venit din alte surse decat cele oficiale. Nu am scris un cuvant despre traditionala spaga, despre conditionarea actului medical, nu am scris ca se plang ca sunt prost platiti dar detin proprietati pe care nici un bugetar nu si le-ar putea cumpara in zece vieti, nu am spus ca pacientii sunt sfatuiti sa mearga la cabinetele particulare unde aparatura este mai buna, nu am vorbit despre comisioanele pe care unii le-ar incasa de pe urma medicamentelor scumpe pe care le recomanda. M-am limitat sa le dau publicitatii veniturile anuale oficiale, proprietatile, conturile si datoriile, potrivit declaratiilor pe care si le-au asumat prin semnatura, si nu vad care e problema. De ce astfel de lucruri nu ar fi trebuit spuse, de ce medicii se simt jigniti ca pacientii au aflat cat castiga? ii privesc altfel, ii cauta mai putin? Nu cred. Pentru cei care s-au simtit totusi ofensati, as face un efort sa reformulez primele fraze ale articolului de atunci. As putea scrie ca sefii de sectii se zbat zi de zi sa salveze vieti, nu conditioneaza niciodata actul medical sau calitatea lui de vreun plic, dar cu toate astea sunt prost platiti si inglodati in datorii. Ar fi fost mai bine asa?