Situația procurorului Sorin Lia de la Parchetul Corabia a fost analizată și de Asociația Inițiativa pentru Justiție unde acesta este co-președinte. Reținut pentru 24 de ore de un procuror al Parchetului Curții de Apel Craiova, fiind acuzat de comiterea a zece infracțiuni, procurorul a fost prezentat apoi magistraților Curții de Apel Craiova, măsură respinsă, la fel cum au făcut-o succesiv și judecătorii Înaltei Curți de Casație și Justiție, care nu au dispus nici dispunerea vreunei alte măsuri preventive. „Per ansamblu, prin încheierea judecătorului de drepturi și libertăți de la Curtea de Apel Craiova s-a reținut că ‘probele administrate până la acest moment procesual nu sunt suficiente pentru a atinge standardul unei bănuieli rezonabile privind săvârșirea de către inculpatul Lia Sorin Marian a infracțiunilor ce fac obiectul acuzației penale'”, se precizează în comunicatul remis de Asociația Inițiativa pentru Justiție. Cercetând în amănunt cazul, în cadrul Asociației Inițiativa pentru Justiție s-a decis că nu se impune suspendarea procurorului Sorin Lia din funcția de co-președinte al acesteia.
Redăm comunicatul integral remis de Asociația Inițiativa pentru Justiție
„Asociația Inițiativa pentru Justiție, asociație profesională a procurorilor, cu respectarea prezumției de nevinovăție și principiului independenței procurorului în efectuarea urmăririi penale, aduce la cunoștința publicului următoarele:
Având în vedere recentele evenimente privind dispunerea, de către un procuror de la Parchetul de la Curtea de Apel Craiova, a măsurii preventive a reținerii pentru 24 de ore față de domnul procuror Sorin-Marian Lia, procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Corabia și co-președinte al Asociației Inițiativa pentru Justiție, pentru 10 infracțiuni, urmată de formularea unei propuneri de arestare a acestuia – demers larg mediatizat, dar respins succesiv de Curtea de Apel Craiova și de Înalta Curte de Casație și Justiție, fără dispunerea vreunei măsuri preventive – în cadrul asociației s-a analizat situația acestuia.
Per ansamblu, prin încheierea judecătorului de drepturi și libertăți de la Curtea de Apel Craiova s-a reținut că „probele administrate până la acest moment procesual nu sunt suficiente pentru a atinge standardul unei bănuieli rezonabile privind săvârșirea de către inculpatul Lia Sorin Marian a infracțiunilor ce fac obiectul acuzației penale”.
Cu privire la cele 4 infracțiuni de abuz în serviciu care fac obiectul acuzației, din încheierea judecătorului de drepturi libertăți rezultă următoarele:
(1) raportat la modalitatea de instrumentare a unor dosare penale, că „dat fiind că în această etapă a urmăririi penale [in rem] nu este conturată nici măcar formal o acuzație împotriva unei persoane determinate, Curtea reține că este de neconceput ca actele de urmărire să fie făcute în favoarea, sau dimpotrivă, în defavoarea unui subiect procesual inexistent” și că celelalte normele legale pretins încălcate „nu conțin dispoziții care să prescrie o anume conduită a cărei încălcare să se contureze în realitatea obiectivă, ci reglementează cu titlu general activitatea procurorilor”;
(2) raportat la pretinsa „intervenție” în calitate de procuror coordonator la procurorul stagiar coordonat în sensul ca acesta să dea o anumită soluție într-un dosar, că „nu se conturează o presupunere rezonabilă privind încălcarea de către inculpat a vreunei dispoziții legale susceptibilă a fi încadrată în infracțiunea de abuz în serviciu”, că „Curtea nu identifică elemente de fapt care să justifice măcar în aparență, o încălcare a atribuțiilor de serviciu de către inculpatul Lia Sorin Marian” și că prin soluția rămasă definitivă în apel au fost „validate aprecierile inculpatului cu privire la oportunitatea și temeinicia acestei soluții” propuse în calitate de procuror coordonator;
(3) raportat la pretinsa emitere retroactivă a unui ordin de deplasare pretins nereal că „starea de fapt existentă la filele […] din referatul cu propunerea de arestare preventivă nu permite determinarea vreunei acțiuni a inculpatului care să corespundă elementului material al infracțiunii prev. de art. 297 Cod penal”, dar și că „revine acuzării obligația de a proba […], probele administrate la acest moment neputând contura o suspiciune rezonabilă privind atestarea de către inculpat a unor mențiuni nereale în cuprinsul ordinului de deplasare analizat, ci doar simple indicii în acest sens, insuficiente pentru a justifica la acest moment, luarea vreunei măsuri preventive”;
(4) cu privire la pretinsa „intervenție” la conducerea unui inspectorat județean de poliție, pentru ca un polițist să fie mutat la o altă structură de poliție că „Curtea nu identifică dispoziții legale cuprinse în legi sau ordonanțe pe care inculpatul le-ar fi încălcat prin conduita sus arătată, care este actul pe care nu l-a îndeplinit în exercitarea atribuțiilor de serviciu sau dimpotrivă, cel pe care l-a îndeplinit prin încălcarea legii, nici consecințele în sensul art. 297 alin. 1 Cod penal derivând din încălcarea respectivă” și că „simpla formulare a unei solicitări de detașare a unui polițist […] cu greu poate fi încadrată în tiparul abstract prevăzut de art. 297 alin. 1 Cod penal”.
Cu privire la cele 2 infracțiuni de favorizare a făptuitorului care fac obiectul acuzației, din încheierea judecătorului de drepturi libertăți rezultă următoarele:
(5) raportat la instrumentarea unui dosar penal, că „infirmarea ordonanțelor […] și a procesului verbal de examinare a vehiculului nu era de natură să îngreuneze cercetările în cauza nr. […] sau să împiedice administrarea probelor privind săvârșirea infracțiunilor […], probele administrate fiind deja fixate prin planșe fotografice, întreaga procedură fiind înregistrată și video cu camera tip Body Cam aflată în dotarea polițistului […] care a constatat săvârșirea faptelor” și că „săvârșirea infracțiunii de favorizarea infractorului de către inculpat nu poate fi dedusă de judecătorul de drepturi și libertăți din împrejurarea că actele de urmărire penală menționate au fost ulterior infirmate de procurorul ierarhic”;
(6) raportat la modul de instrumentare și soluționare a unei cauze penale și la modalitatea de gestionare a unor informațiilor clasificate înaintate la parchet, că „soluțiile de clasare date de procuror se bucură de o prezumție relativă de legalitate și temeinicie ce nu poate fi răsturnată prin simpla enunțare a unor critici, ci este necesară parcurgerea unei proceduri speciale de infirmare, expres reglementată de Codul de procedură penală în art. 335, în care competența de a se pronunța în final asupra existenței împrejurărilor ce justifică redeschiderea urmăririi penale revine judecătorului de cameră preliminară”, în cauză nefiind date că s-ar fi urmat această procedură, și că „în raport de conținutul concret al notei de informare în discuție, pe care nici emitentul (SJA Olt), nici destinatarul legal al acestuia (DNA) nu l-au considerat relevant pentru o eventuală anchetă privind fapte de corupție, transferând succesiv gestionarea informațiilor până la o structură de parchet necompetentă material, deficiențele imputate inculpatului în parcursul administrativ al acestui act nu relevă în mod rezonabil o un ajutor efectiv dat făptuitorului să se sustragă de la răspundere penală sau provocarea unei întârzieri în efectuarea cercetărilor. Deopotrivă, Curtea nu identifică un pericol concret derivat din comiterea faptei concrete imputate inculpatului care să impună adoptarea unei măsuri preventive”.
Cu privire la cele 2 infracțiuni de folosire, în orice mod, direct sau indirect, de informații ce nu sunt destinate publicității ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informații, din încheierea judecătorului de drepturi libertăți rezultă următoarele:
(7) raportat la faptul că ar fi comunicat către persoane neautorizate, prin intermediul unui lucrător de poliție, informații nedestinate publicității din mai multe dosare penale, că „Curtea nu identifică existența unor informații concrete, din cele ce intră sub incidența art. 12 alin. 1 lit.b) din Legea nr. 78/2000, în legătură cu parcursul anchetei penale, a căror divulgare să fi fost de natură să producă vreun folos patrimonial sau nepatrimonial vreuneia din persoanele arătate mai sus”;
(8) raportat la faptul că ar fi comunicat către o persoană neautorizată,(lucrător de poliție), informații cu caracter de secret de serviciu (nota de informare menționată mai sus), că „Curtea are în vedere aceleași considerente de oportunitate enunțate mai sus, cu ocazia analizării infracțiunii de favorizarea făptuitorului a cărei reținere se raportează la aceeași bază factuală, fapta imputată inculpatului, în raport de conținutul sau concret și importanța cel puțin îndoielnică a informațiilor divulgate nefiind susceptibilă să legitimeze în mod pertinent luarea vreunei măsuri preventive”.
În încheiere se mai face referire la celelalte 2 infracțiuni pentru care este cercetat procurorul Sorin-Marian Lia, de fals intelectual și uz de fals, raportat la emiterea ordinului de deplasare menționat mai sus, cu privire la care se arată că „evaluând declarația dată de inculpat în fața judecătorului de drepturi și libertăți se constată că aceasta reliefează o apărare factuală la fel de probabilă ca și ipoteza imaginată de acuzare, apărare ce pune la îndoială legitimitatea raționamentului judiciar evidențiat în propunerea de arestare preventivă”.
Raportat la toate aceste aspecte și ținând cont că soluția de respingere a propunerii de arestare, fără dispunerea unei măsuri preventive mai blânde, a rămas definitivă, în contestație, la Înalta Curte de Casație și Justiție, în cadrul Asociației Inițiativa pentru Justiție s-a decis că nu se impune suspendarea domnului procuror Sorin-Marian Lia din funcția de co-președinte al asociației”, se precizează în comunicat.
Redacția
