Coiful Chalcidic de la Balş, artefact din bronz cu o vechime de circa 2.500 de ani, a fost expus prima dată la Slatina vineri, în seria de acţiuni ce marchează împlinirea a 73 de ani de la înfiinţarea Muzeului Judeţean Olt, instituţie în patrimoniul căreia se află piesa de tezaur.
Istoricul Cătălin Borangic, care alături de istoricul Laurenţiu Guţică Florescu de la Muzeul Judeţean Olt a scris în reviste de specialitate despre coiful de la Balş, a declarat vineri, la Slatina, că artefactul este unul „de import”, iar deţinătorul lui trebuie să fi fost o persoană care se bucura de prestigiu în comunitate.
„O să zic că piesa în sine este una de import. (…) Gândiţi-vă la lumea voastră de aici, lumea oltenească, care are trei coifuri de astea pe epocă în toată regiunea. Cât de importanţi erau cei trei indivizi posesori, că şi-au permis pe diferite căi să obţină un produs din import, când lumea greco-macedoniană, mediteraneană, reprezenta America momentului? Pentru individul respectiv, bănuiesc că a fost un militar, a însemnat nu doar un grad de protecţie sporită, credeţi-mă că o bătălie în care intri fără echipament de protecţie, este pe jumătate pierdută înainte să ajungi acolo. (…) S-a întors acasă cu un obiect care îi oferea nu doar putere asupra celorlalţi din (…) comunităţile care cunoşteau ce prestigiu avea. El are un coif din Grecia, individul ăsta a văzut părţi din lumea lor pe care ceilalţi din comunitate, mare parte din ei, nu le văzuseră. Cum se uitau la el, cum îl respectau şi cât de respectat era cuvântul lui în satele lor”, a spus Cătălin Borangic.
Istoricul a precizat că au fost descoperite puţine piese de acest tip, fapt ce arată că nu îşi permiteau multe persoane să obţină un asemenea coif, ce nu este realizat în plan local, metalul din acest obiect provenind dintr-o zonă a Bulgariei apropiată de graniţa cu Serbia.
„Avea o influenţă deosebită în rândul concetăţenilor. Dincolo de această influenţă primară, trebuie să spun, coiful a fost aurit după analizele făcute, asta înseamnă că încă o dată i-au sporit valoarea. Este foarte posibil ca individul în sine să nu fi purtat neapărat coiful numai la bătălie, există şi acum o grămadă de ceremonii în viaţa unui om, de ritualuri, rituri (…) Piesa în discuţie este una chiar găsită din întâmplare, un om îşi săpa un şanţ. Din păcate, încă nu s-a mai reuşit să se facă o cercetare arheologică al locului ca să ne dăm seama dacă a fost pierdut, a fost depus pentru că astfel de piese în alte părţi au fost aruncate în râu, ca sacrificiu. (…) Depunerea coifului într-o groapă, în pământ, aruncarea lui, pierderea lui în luptă, poate, sunt încă ipoteze pe care nu le putem creiona suficient de argumentat. Dar ce pot să vă spun este că undeva în această zonă a existat la un moment dat un individ cu suficient de putere. Dacă a avut coiful ăsta, vă asigur că a avut mai multe alte lucruri, de exemplu, un cal”, a adăugat Cătălin Borangic.
Coiful de Balş este printre cele care au precedat coifurile princiare realizate mai târziu din aur şi argint, a susţinut Borangic.
„Individul posesor al acestui coif a fost unul dintre acei oameni puternici ai momentului şi ai locului prin faptele lui, prin averea lui, prin suita lui (…) Revenind la coif, este pentru muzeul nostru un motiv în plus să înţelegem că această zonă, pentru muzeu şi pentru oraş, pentru comunităţile din jur, locul ăsta nu a fost niciodată gol, că nu avea de ce. Şi aici s-au întâmplat, istoria este o sumă de poveşti până la urmă, s-au întâmplat poveşti din care noi avem, din când în când, câte aşa, câte un flash, câte o privire scurtă. Este excepţional că există acest coif. (…) Coiful Chalcidic în discuţie este unul dintre prototipurile sau modelele pe care s-au făcut apoi coifurile de aur şi de argint, aşa-zis princiare”, a conchis Cătălin Borangic.
Istoricul Cătălin Stănculescu a explicat, într-o expunere despre coifurile chalcidice, că artefactul descoperit la Balş este „cel mai reuşit” dintre cele cinci asemenea artefacte descoperite pe teritoriul României.
„Atunci când a fost descoperit, era lovit şi avea urme destul de urâte. Şi el a fost conservat. E, poate, unul dintre cele mai reuşite. Am văzut astfel de exemplare atât la nord de Dunăre, cât şi la sud, în muzee din România, dar şi în muzee din Serbia şi Bulgaria. Şi chiar vă pot asigura că e cel mai frumos exemplar şi cel mai bine conservat. Pe lângă asta, aveţi ocazia să mergeţi jos, să vă uitaţi, să închideţi ochii câteva secunde să vă imaginaţi cine l-a purtat. Să vă imaginaţi tumultul luptelor şi prin ce a trecut acel coif. Dincolo de funcţia lui războinică, normală, evidentă, are şi o importantă funcţie simbolică. A fost extrem de important pentru acea comunitate, pentru purtător şi pentru acea întreagă epocă. (…) În toată peninsula mediteraneană, avem aproape 60 de coifuri. Pare destul de mult, însă cele mai multe sunt la greci, mai avem la vecinii noştri bulgari aproape 18, iar la noi avem doar cinci, cu acest exponat de la Balş care este, de departe, cel mai reuşit. Celelalte au fost descoperite la Budeşti, în judeţul Argeş, la Cuptoare, la Mercina şi la Zimnicea”, a apreciat Stănculescu.
Coiful Chalcidic de la Balş a fost descoperit de un localnic în primăvara anului 2005, întâmplător, în timp ce săpa un şanţ.
