România are probleme cu seceta pe 7,2 milioane de hectare și cu băltirile pe 3,7 milioane de hectare, deci ne trebuie un sistem de irigație cu dublu scop, atât de irigații, cât și de desecare, a declarat, marți, pentru AGERPRES, președintele Ligii Asociațiilor Producătorilor Agricoli din România (LAPAR), Nicu Vasile.
‘România are această problemă de secetă pe 7,2 milioane de hectare și probleme cu băltirile pe 3,7 milioane de hectare. Deci, trebuie să facem un sistem de irigație, dar să aibă dublu scop: de irigații și desecare. Noi în ’90 aveam o suprafață de 3,2 milioane de hectare (irirgată – n. r.). Acum ce facem? Punem ce am stricat după ’90, reparăm. Dacă nu discutăm de comasare și de contractul de arendă, să-l finalizăm odată…După 30 de ani nu am pus nici titlurile de proprietate. 20% din suprafața agricolă a României nu beneficiază de titluri de proprietate după 30 de ani și atunci nu putem să discutăm foarte multe, nici de irigații, nici de dezvoltare’, a afirmat acesta, în marja unui eveniment de specialitate.
În opinia acestuia, România nu ar trebui să aibă probleme cu apa pentru irigații și ar trebui să adopte o strategie cu privire la exploatarea apei freatice și să o și aplice.
‘În principiu, România n-ar trebui să aibă (probleme cu apa – n. r.). Dacă discutăm de perioada ’70, când am proiectat aceste canale de irigații, 80% din apa necesară terenurilor supuse secetei o aduce Dunărea. Am început sistemele de irigații de la Dunăre, iar zona secetoasă se află de-a lungul Dunării. După care, în paralel, părinții noștri, societatea românească care a fost până în ’90 a făcut aceste acumulări de apă – Vidraru, Bicaz. Toate aceste acumulări de apă au avut trei mari scopuri: de irigații, electric, deci energie regenerabilă, și chiar microclimat, iar până în ’90 România era al treilea mare exportator de pește din Europa. Deci, exportăm și pește, noi avem un consum de pește de 216.000 de tone. Astăzi nu mai producem decât 13.000 de tone. Toate aceste lucruri trebuie să le reiau. Ba, mai mult, toate sistemele de irigație de atunci discutau de lacuri de acumulare. Acum nu mai discut de lacuri acumulare. Cunosc localități care au fost strămutate înainte de ’90 pentru a face aceste acumulări de apă. De ce? Pe timpul iernii, când nu am probleme de secetă, eu fac acumulare de apă, după care încep să irig suprafețele, acele 7 milioane de hectare. Și pe seama acestor probleme de secetă, noi avem un climat temperat continental, din 10 ani 4 sunt de secetă, indiferent de ce se spune, de încălzire globală. În anii ’20 mai era problema aceasta, a încălzirii globale. Prin ’70 discutam de răcire globală, dacă ne aducem bine aminte, iar acum iar am venit la partea aceasta. Dar e o țară capitalistă, discutăm de mixul de marketing, de promovare sau de manipulare’, a susținut Nicu Vasile.
El a subliniat că sistemul de irigații trebuie adaptat actualelor condiții.
‘În primul rând, trebuie să vin cu Legea arendei, trebuie să fie dublu față de perioada de amortizare a investiției, irigația trebuie s-o facă fermierul, comasarea terenurilor, (….) și pe urmă să reproiectăm aceste sisteme de irigație. Momentan nu avem nicio șansă, de aceea vedem în România foarte multe sisteme de irigații și ne întrebăm de unde au apă? Din puțurile de adâncime’, a arătat Vasile.
În altă ordine de idei, șeful LAPAR a admis că avionul ‘care aduce ploaia’ ar putea fi altă soluție pentru combaterea secetei, însă aceasta este o știință și dacă nu știm să o aplicăm este în defavoarea noastră.
‘În ceea ce privește avionul pentru schimbările atmosferice, România are acest proiect. Există Departamentul de Intervenții Active în Agricultură. Da, e o soluție, fără discuție. România a proiectat încă din anii 1930, dacă nu mă înșel, acest sistem pentru a provoca ploile artificiale, dar acolo este o însămânțare a norilor și trebuie să fim atenți unde facem această însămânțare a norilor. De ce? Pentru că el se descarcă la 10 km distanță. E o știință, într-adevăr. Dacă nu știm să o aplicăm, este în defavoarea noastră, nu în favoarea noastră. Cum discutăm acum de rachetele acestea antigrindină. Aici e marea greșeală a României post-decembriste. Am început să discutăm toți, ne pricepem la toate și nu lăsăm specialiștii. Eu n-am văzut în multele mele dezbateri pe care le-am avut în diferite ministere sau diferite foruri să vină specialiștii’, a mai spus reprezentantul producătorilor agricoli.
Nicu Vasile consideră că agricultura este singurul sector viabil pentru România de astăzi și, în plus, este necesară reindustrializarea țării.
‘Agricultura este singurul sector viabil pentru România zilei de astăzi. De la agricultură trebuie să plecăm la industrializare, la industria alimentară, trebuie să dezvoltăm industria prelucrătoare, chiar și siderurgia. Având o discuție în urmă cu două luni de zile, s-a ajuns la concluzia că siderurgia este cel mai avantajos sector de activitate. Profitabilitatea este de 1 la 10. Într-adevăr, doar țările elitiste au siderurgie. Noi întâi am stricat-o și acum ne-am adus aminte. Am avut combinatul din Galați și Călărași – Călărași-ul nici măcar 20% nu era dat în folosință și l-am terminat – Hunedoara și Reșița. Nu era Statele Unite când Reșița turna oțelul. Dacă ai oțel, ai și industrie prelucrătoare. Discutăm de digitalizare, de utilaje care să respecte anumite tehnologii, dar totul pleacă de la oțel, iar Comunitatea Europeană, când a fost făcută, în 1953, a fost făcută piața oțelului și a cărbunelui. De aici trebuie plecat și analizat mai bine’, a transmis acesta.
