Una cu arta
Omul are, indeobste, o alcatuire duala si dualitatea umana se manifesta de multe, de foarte multe ori la artisti; omul e om si artistul e artist. Ei bine, la Nicolae Truta o asemenea demarcatie n-a existat. Coeziunea dintre insusirile sale umane, sufletesti si cele artistice a fost si va ramane si in memoria noastra irefutabila. Bunatatea, sinceritatea, omenia, simplitatea, intimitatea sa nedisimulata s-au prelungit in culori si, prin molipsire fireasca, in ceilalti. De aceea lucrarile sale sunt traversate de candori care emotioneaza la primul contact cu ochiul. De aceea Nicolae Truta a fost atat de iubit de elevii care i-au trecut prin mana si in vocea carora apelativul dom’ profesor nu avea nimic academic, ci doar nuante de o familiaritate naturala. De aceea pe Nicolae Truta prietenii si cunoscutii, desi diferiti ca fire si manifestare, l-au iubit toti la fel: sincer. De aceea apropiatii simteau nevoia sa-i spuna nu Nicolae, numele sau de botez, ci Nae sau Naica. De aceea fata de Nicolae Truta cei care nu-i erau apropiati simteau nevoia sa-si arate, totusi, deferenta.
Viata de dupa viata
Clasic, in masura in care clasicul poarta germenii a ceea ce va sa vina, si nou, in masura in care noul are stramosi, Nicolae Truta reprezinta in arta un echilibru calat pe valori solide. Fara sa intram pe teritoriul criticului de arta, putem spune ca fiecare lucrare a lui are rol si rost, motivatie artistica si spirituala. Panzele sale tin de o modernitate care asigura emotia colectiva in timp: iata viata de dupa viata pentru care Nicolae Truta a ars cu flacara in vant, precum spunea poetul rus Serghei Esenin.
Sa radem plangand. Sau invers
Om rar si fin artist, despre care s-au exprimat admirativ critici de arta cu autoritate si caruia munca intru frumos i-a fost rasplatita cu importante premii, Nicolae Truta ramane un reper moral si un model artistic. Nimeni nu trebuie sa uite insa cat de mult i-au placut viata, glumele bune, suetele in preajma unui pahar cu vin, sotiile nevinovate. De aceea, la comemorarea unui an de la trecerea sa Dincolo, n-ar fi deloc inoportun ca tristetea generata de absenta sa sa ne fie drapata de zambetul iscat, prin amintire, de rasul care-i zguduia, odata, umerii. si-avea un ras…
