Rochii de zi şi de seară, fuste, bluze, încălţăminte, accesorii şi cosmetice din anii ’70 – ’80 pot fi văzute începând de joi şi până la finalul lunii iulie, la Muzeul Judeţean Olt, în cadrul expoziţiei „Moda în perioada comunistă. Fantezie, rafinament, eleganţă”.
Expoziţia, al cărei curator este muzeograful Claudia Balaş de la Muzeul Judeţean Olt, este organizată în parteneriat cu Muzeul Judeţean Buzău, în patrimoniul căruia se află multe dintre piese şi propune publicului o incursiune în timp pentru a arăta că indiferent de vicisitudini, femeia a ştiut să îşi păstreze eleganţa şi frumuseţea.
Foto: (c) Cristina Matei/AGERPRES
„Am vrut să aducem această expoziţie la Slatina pentru a propune publicului vizitator o incursiune înapoi în timp, pentru a trezi anumite amintiri, de ce nu nostalgie şi de a sublinia faptul că indiferent de vicisitudinile vremii, în perioada anilor ’70 – ’80, femeia a ştiut să îşi păstreze această latură a eleganţei, a frumuseţii. Piesele care predomină în expoziţie sunt cele vestimentare, rochii de zi, ţinute de zi, dar şi rochiile de ocazie, ţinute care se confecţionau în cadrul caselor de modă, pe comandă. Erau acele ateliere, vestitele ateliere de croitorie, care erau destul de numeroase în mediul urban şi acolo puteai să-ţi comanzi anumite rochii sau ce alte piese vestimentare doreai să lucrezi”, a declarat, pentru AGERPRES, Claudia Balaş.
Pentru a fi în pas cu moda, femeile din România se inspirau din reviste de modă străine, multiplicau tiparele prezentate şi de multe ori îşi confecţionau singure acasă, la propria maşină de cusut, ţinutele dorite.
Foto: (c) Cristina Matei/AGERPRES
„Cum am spus, chiar dacă erau anumite restricţii, se făcea rost întotdeauna de o revistă de modă, vestitele cataloage Neckermann care se plimbau din mână-mână, circulau. Ele erau primite de către cei care aveau rude plecate în străinătate, cu precădere în vestul Europei şi le împrumutau colegilor, cunoştinţelor, prietenilor şi de acolo se inspirau şi le confecţionau. De acolo se confecţionau acele ţinute care trebuiau să fie cumva altfel, pentru că totdeauna femeia a dorit să fie diferită faţă de restul comunităţii. Pe lângă aceste obiecte vestimentare, am ‘piperat’ expoziţia cu diferite accesorii, produse de cosmetică, bijuterii, ceasuri. Avem şi două – trei perechi de încălţăminte. Sperăm că această expoziţie să atragă cât mai mult femeile din Slatina, care poate vor să-şi amintească de ţinutele pe care le purtau în tinereţe şi materialele pe care le găseau la raioanele de metraj din magazinele ce comercializau aceste tipuri de produse”, a adăugat Claudia Balaş.
Comunismul a impus restricţii şi în privinţa ţinutelor, atât pentru că materialele de calitate erau direcţionate spre export, dar şi pentru că nu era acceptată afişarea luxului.
Foto: (c) Cristina Matei/AGERPRES
„În perioada respectivă, cel puţin în perioada anilor ’80, nu mai trebuia, era interzisă afişarea luxului, a bogăţiei şi materialele foarte bune, pentru că industria noastră textilă producea materiale de înaltă calitate, toate acestea erau direcţionate către export, iar pentru uzul intern se comercializau tot felul de materiale care nu aveau acea calitate superioară, dar cu toate astea şi un material chiar dacă nu este de calitate, nu are un impact vizual care să te atragă, contează foarte mult pentru ce îl foloseşti, ce formă îi dai. Erau şi în perioada comunistă creatori de modă, existau designeri români”, a mai spus Claudia Balaş.
Muzeograful a punctat că în Slatina a funcţionat o fabrică mare de producere a ţesăturilor, la Scorniceşti o fabrică de confecţii, însă produsele de calitate erau exportate şi numai o parte erau destinate pieţei interne şi, de multe ori, pentru produsele de calitate care erau puţine se ajungea în situaţia de a fi date „pe sub mână”.
„La Slatina aveam o fabrică foarte mare unde se produceau materiale textile, ţesături, era axată pe filatură de bumbac, dar produceau şi altfel de materiale ce puteau fi folosite ca materiale pentru rochii de ocazie, ajungeau şi pe piaţa internă dar în cantităţi oarecum reduse. În perioada anilor ’80, de exemplu la fabrica de la Scorniceşti se lucrau haine din materiale ţesute, dar şi materiale tricotate şi acolo exista un magazin al fabricii unde puteai să cumperi la preţ de producător, dar se dădeau foarte mult pe sub mână pentru că nu existau pe piaţă şi toată lumea dorea, dar marea parte a producţiei, grosul producţiei, mergea la export. Produsele care se realizau în aceste fabrici, în aceste ţesătorii, aveau calitate, bumbacul, poplinul care se găsea aici nu era un material preţios, dar totuşi avea o calitate. Dar perioada anilor ’70-’80, perioadă pe care o reliefează expoziţia, nu era o perioadă în care era permis (purtarea unor ţinute scumpe n.r.) şi dacă nu era permisă, foarte greu îndrăzneai, trebuia să fii o temerară ca femeie să îţi confecţionezi o rochie dintr-un material care să arate că ‘vai, ia uite ce material scump!’, bogăţie, opulenţă”, a mai spus muzeograful.
Foto: (c) Cristina Matei/AGERPRES
Din puţinele materiale pe care le aveau la îndemână, cu modele obţinute din reviste străine împrumutate de la rude, prieteni sau cunoştinţe, femeile îşi confecţionau acasă, la propriile maşini de cusut, rochii şi ţinute moderne.
„Da, trebuia să fim toţi în uniforme, aşa era ideologia partidului la acea vreme şi, într-adevăr, ce găseai pe piaţă, cu aia lucrai. Multe femei aveau acasă propria maşină de cusut, maşina de cusut ‘Ileana’, apoi ‘Monica’. (…) Aveai o maşină de cusut acasă şi orice femeie îşi făcea lenjerie, feţe de masă, îşi confecţiona ţinutele, rochiile, fustele pentru că aveau acces, se mai găseau revistele Burda, aşa cum ajungea şi Neckermann, aşa se plimba prin rândul femeilor din România revista asta Burda care îţi prezenta modelele îmbrăcate de manechin şi apoi la mijloc găseai câteva foi foarte mari, conform unei legende puteai să-ţi scoţi tiparul, tipar care se putea multiplica. Era tipar de la o mărime mai mică la o mărime mai mare, era pentru trei-patru dimensiuni. Şi atelierele de croitorie, casele de modă primeau comenzi, dar veneau pe piaţă şi cu produse ale lor”, a explicat Claudia Balaş.
În expoziţie se află şi mai multe rochii mini, în culori vibrante, cât şi rochii de seară lungi, cu paiete, ţinute de zi în culori pastelate cât şi costume sobre şi haine de iarnă groase, emblematice pentru perioada menţionată. Totodată, sunt expuse bijuterii, accesorii pentru păr şi pentru haine, o maşină de cusut, produse de mercerie, încălţăminte, produse cosmetice.
