Ion Irimin – o varsta a implinirii artistice

I-au fost alaturi, in acest moment, edilii locali, cu destoinicul primar Mirel Pascu in frunte, membrii Ansamblului de cantece si dansuri Izvorasul, reprezentati ai Centrului Cultural Judetean, oaspeti de peste Dunare, din Bulgaria, multi prieteni vechi si statornici, cei dragi din familie.
Pe Ion Irimin l-am cunoscut in urma cu 36 de ani, in 1975, cand era, printre altele, si redactor al emisiunii locale, succedandu-i, la scurt timp, unui alt mare prieten al tuturor oltenilor, regretatul Sebastian Domozina.
Tot atunci am poposit pentru prima data in Ianca, fascinat de mirajul, din pacate, desecatei Balti Potelu, de Dunarea ce-si despleteste valurile langa zavoiul unde, cu mare mestesug culinar, doamna Irimin dadea in clocot un bors pescaresc, in timp ce noi dadeam pe gat un pahar de rachiu de comina, inainte-mergator intalnirii cu zeama din blid.
Asa ca vorbind despre Ion Irimin, animatorul cultural, directorul de camin, redactorul, culegatorul si valorificatorul de folclor local, coregraful, dirijorul, solistul vocal, instructorul artistic, sufletul ansamblului folcloric, organizatorul de spectacole, turnee si festivaluri, nu poti sa nu te gandesti, in acelasi timp, si la atat de inseparabilele de el asezari, Ianca si Potelu.
Vlastar al acestei de tot incantatoare vetre romanesti de la raspantie de tari, Irimin si-a extras seva spirituala din freamatul sufletului taranesc, impletit cu cel al Dunarii, venite hat de departe sa asculte M-a facut mama oltean.
Vorbind despre Ion nu poti sa nu te gandesti si la oamenii acestui meleag, atat de deschisi la suflet, veseli, primitori si pastratori fideli ai traditiilor locului, pe care i-am cunoscut bine si de care ma leaga amintiri de neuitat.
imi vin in minte, de pilda, indelungile si minutioasele filmari din padurea de pe malul Dunarii, de langa canton, facute de Sergiu Ionescu si Eugen Dumitru, pentru o cunoscuta candva emisiune a TVR, Antena va apartine, realizata de Adrian Paunescu, care, in drumul sau spre Barca, a dat cu masina peste un porc, taman in Potelu, spre disperarea sefului de post de atunci, aflat intr-o mare dilema: cui sa dea dreptate, grosteiului sau poetului.
Aportul artistic de certa calitate al Iancai la acea emisiune, dar si la multe altele, inseamna, intr-o rapida trecere in revista, prezenta unui cor multimedaliat de peste 120 de persoane, avandu-l ca dirijor pe invatatorul Ion Maciuca si ca solist pe Ion Irimin, a Ansamblului folcloric Izvorasul – infiintat in 1973, odata cu corul – laureat al mai multor festivaluri interne si internationale, condus de atunci si pana azi de acelasi daruit om, Ion Irimin. Dimpreuna cu aceste formatii pilon, purtand marca de suflet si de competenta a lui Ion Irimin s-au mai urcat pe scenele concursurilor si festivalurilor, de-a lungul timpului, spre faima comunei, solistii vocali si instrumentisti, taraful, grupul vocal, dansatorii, formatia de teatru, grupul de umor sau brigada artistica, cum i se zicea pe atunci.
Ion Irimin si-a incrustat in memorie cateva repere temporale ce ii definesc statistic demersul artistic : in 1972 m-am numarat printre cei care au batut primul tarus la fundatia Caminului Cultural, an insemnand si participarea formatiei mixte de jocuri populare din Ianca la Festivalul de la Mamaia, alaturi de calusarii din Valcele si taraful din Iancu Jianu. in anul urmator, 1973, am ctitorit Ansamblul folcloric, azi cunoscut in tara si peste hotare (Bulgaria, Ucraina, Serbia etc.) pentru valoarea artistica, atestata de multe premii, medalii si diplome. in acelasi an am infiintat si corul, cu nimic mai prejos, intr-o vreme, ca tinuta interpretativa si orientare repertoriala fata de ansamblul folcloric. in 2000, impreuna cu conducerea de azi a comunei, am initiat si derulat apoi, an de an, Festivalul de Folclor Cantecele Dunarii, cu reprezentare nationala si internationala.
Ianca este o bogata si diversificata vatra folclorica, bine particularizata, beneficiind intru valorificare in plan judetean, national si international de aportul de suflet, pricepere si daruire al lui Ion Irimin, ajuns, iata, la varsta administrativa a pensionarii, varsta ce nu epateaza decat in masura in care insurmontabilul punct de pensie este vadit discordant cu inaltimea trudei artistice a unui animator cultural de exceptie.
Ceea ce epateaza insa este varsta artistica, spirituala, a lui Ion Irimin.
Componentele acestei varste nu pot fi evaluate in unitati de masura functionaresti, stereotipe, cum ar fi stagiul de cotizare, ci in unitati de masura morale: pasiune, devotament, talent, competenta, spirit de randuire fireasca a muncii artistice, experienta, patriotism, da, patriotism, in formele lui de manifestare locala, regionala, nationala.
Din acest punct de vedere, Ion Irimin nu se afa la sfarsitul unui drum si inceputul altuia, ci doar la un bine-venit moment aniversar de bilant rodnic. El soseste de pe un drum propriu, isi face ragaz sa ciocneasca un pahar de zaibar cu prietenii si isi vede mai departe de suisul sau artistic.
Ar fi neverosimil ca edilii comunei sa nu fructifice in folosul obstei si al artei romanesti autentice acumularile profesionale de pana acum ale lui. Durata stagiului sau de cotizare artistica nu poate fi incadrata in limite temporale administrative de nicio lege pamanteana. Asta este doar treaba lui Dumnezeu.
Sa-i uram, asadar, drum artistic cat mai lung pe taramul miraculos al descoperirii, valorificarii si conservarii comorilor strabune, noi premii, diplome si medalii, ca semn al recunoasterii firesti ca una dintre adevaratele valori ale vietii este arta.
La multi ani, Ion Irimin!