Pe urmele lui Constantin Noica

Muntii adulmecau semeti farami de aer proaspat, deasupra lor formandu-se cativa nori plumburii ce ridicau spre culmi fumul crestelor. Dinspre cele patru zari un vant calator aducea cu el miresme firave de vara, gingase precum o petala de trandafir. Bolta cereasca dezvaluia printre picaturi primele raze ale soarelui ce defilau ca niste sanziene purtand in spate racoarea unei dimineti de vara la munte. Din mugurul sprinten al vantului porneau adieri voioase care miscau usor acele brazilor falnici.

De-a lungul sirului de munti ce strabate frumoasa noastra patrie, in Muntii Cindrel (Cibinului), la o altitudine de 1450 m este situata statiunea Paltinis, prima statiune montana din Romania. intemeiat de un grup de sasi montaniazi, in anul 1894, Paltinisul este inconjurat de varful Oncesti, varful Batrana si varful Paltinis.

La intrare in Paltinis, intr-o deosebita zona se afla Schitul Paltinis, construit in deceniul III al secolului XX, lacas de cult, unde se afla inmormantat si filozoful roman Constantin Noica.

Numele statiunii de astazi vine de la varful Paltinis(varf impadurit cu paltini). Statiunea si-a pastrat farmecul de altadata prin renovarea si pastrarea vechilor vile, existente inca de la infiintarea statiunii, dar a primit si un aspect nou prin investitiile in confort si modernism, necesare turismului actual. in aceasta zona de vis, atat locurile cat si oamenii sunt deosebiti, inzestrati cu o mare putere de munca, judecata dreapta, blandete si umor.

in mersul meu intalnesc trei persoane apartinand ca varsta a trei generatii

Trei persoane m-au impresionat in mod deosebit in aceasta zona mirifica unde norii se intrepatrund cu varful muntilor, iar brazii stau semeti, trei persoane apartinand ca varsta a trei generatii.

D-l Gabriel Belet, meteorologul de la Statia Meteo, care sta de straja vremii de mai mult de cincisprezece ani la Paltinis si a carui vasta cultura m-a incantat: Eu nu am stat degeaba la Paltinis, eu am citit manuscrisele lui Mihai Eminescu, stiti cate incercari avea la <>?. ii multumesc in mod deosebit pentru interesantele discutii pe care le-am avut la masa din lemn de brad, nelacuit, nealterat, conservat asa in starea lui naturala sub crengile semete ale bradului mai batran de cincizeci de ani, in poienita de langa varful Paltinis.

D-na Norica Beches, tanara de 66 de ani care schiaza iarna alaturi de turistii Paltinisului, femeia care a fost cabanier, ghid turistic, schioare, cunoscatoare a tuturor plantelor muntilor, a tuturor traseelor turistice: Hei, copiii azi unde mergeti? O luati pe acolo si pe acolo si…daca incepe ploaia va adapostiti sub brazii tineri, apoi, uitandu-se pe cer, dar azi nu ploua, in fiecare vara vine cu cele doua corturi ale dansei si se instaleaza in poienita aproape de varful Paltinis la 1453 m altitudine. Aici este viata ei, aici culege plante, aici prepara creme, aici vorbeste despre d-l Noica, aici vorbeste despre ursulinele ce dadeau odata lectii de limba germana. in timpul zilei, mai coboara si in statiune pentru a le oferi prietenilor o carte a domnului Noica.

Ce-a de-a treia persoana care mi-a marcat vacanta, din pacate scurta la Paltinis, persoana care a supravietuit tuturor vicisitudinilor istoriei, persoana care cunoaste cel mai bine suferinta regimului comunist, dar si fericirea de a fi alaturi de domnul Noica, cel mai bun prieten al filozofului care il alinta cu Puiu, aceasta persoana ce hraneste si acum cu firimituri din paine vrabiutele pe balcon, asa cum le hranea si in puscariile comuniste, aceasta persoana ce este mai mult decat o enciclopedie, domnul Octavian Nicolae, autorul cartii De la Poarta Alba la Paltinis.

in pofida varstei si a suferintelor vietii, am vazut in cadrul usii un barbat inalt, drept, semet exact ca bradul sub care am avut lungile discutii cu domnul Belet, care m-a si prezentat si m-a insotit .Cu ochii calzi, extrem de calzi si usor umezi la rostirea numelui domnului Noica, mi-a sarutat mana: Intrati dra, poftiti intrati. D-l Noica imi spunea: Puiule, sa-i primim pe cei ce ne viziteaza la Paltinis atat de frumos si de bine, incat sa regrete cand pleaca si sa revina.

Exact asa mi s-a intamplat si mie, m-as reintoarce oricand.

in linistea apasatoare, intrerupta adesea de cantecul vrabiutelor, incepe calatoria in timp pe urmele domnului Noica

in camera mobilata simplu, dar foarte primitoare domnea linistea, se auzea doar ciripitul pasarilor ce se bucurau de firimiturile de paine puse pe balcon, in camera stand la loc de cinste cartile domnului Noica si fotografii cu cei doi buni prieteni.

Am fost cel mai bun prieten al d-lui Noica, ne-am cunoscut in 1975 la cantina-pensiune a Paltinisului, cautand un loc, m-am dus, la intamplare, la o masa unde era un om modest, cand am cerut voie sa ma asez s-a sculat in picioare si luand o pozitie inclinata si putin intr-o parte, cu o politete ce mi s-a parut exagerata, mi-a dat mana – o mana moale si catifelata – si am aflat ca se numeste Noica, nu stiam atunci ca acest om va marca lumea spririuala a tarii si cultura romaneasca.

Facand o mica pauza, parca trecandu-si prin minte alte episoade de atunci, dl Nicolae continua cu ochii umezi (se simte ca l-a iubit pe dl Noica). De atunci am fost nedespartiti, nu mi-a ascuns niciodata nimic, aveam lungi discutii filozofice, el avea mai multa cultura ca mine, faceam lungi plimbari dimineata pana la Schit, parcurgand aceasta superba bucla a Paltinisului, era un om bland, iubea mult copiii, voia sa faca aici la Paltinis o scoala a elitelor: <>. Cand a murit, am stat langa el, desi eu nu mai eram la Paltinis, comunistii ma alungasera dupa aparitia <> al lui Liiceanu, dar in noaptea de 3 spre 4 decembrie 1987, la ora 4, mana lui catifelata se odihnea in mana mea, la ora 4 si 20 s-a stins. Urmeaza o noua pauza, de data aceasta mult mai profunda si mai lunga, ochii tuturor erau scaldati de lacrimi, apoi dl Nicolae se apleaca la masuta de langa pat: Aceasta este cartea mea, carte scrisa de mine, cartea vietii mele in puscariile comuniste, din 1975 alaturi de dl Noica; este ultima, v-o ofer dvs. Cu mana usor tremuranda imi scrie un autograf : Am facut pe nedrept puscarie, m-au inchis 5 ani pentru ca un grup de colegi, in seara de Craciun, au cantat cantece religioase la mine in casa, iar apoi inca 10 ani m-au inchis ca pe un detinut de drept comun… Asta este viata mea… Eram muta de uimire, eram fascinata de persoana din fata mea, eram apasata de linistea locului, de tacerea patrunzatoare a valorilor umane ce existau in acea camera micuta de bloc, imi propusesem sa pun atatea intrebari, imi luasem si carnetel sa notez, nici nu mai stiam pe unde era, nu mai puteam deschide gura, cuvintele mi se innodau in gat, eram muta de uimire si de fascinatie. Domnul Nicolae mi-a spus: Domnisoara, eu i-am facut tablita pe care scria pe genunchi la gura sobei din vila 23, intr-o camaruta in care incapeau numai un pat, soba si chiuveta. Cand i-am daruit-o, dl Noica mi-a spus: <>… I-am confectionat si doua radiatoare electrice, din caramida de samota, am dus o lupta indelungata ca sa-l fac sa inteleaga ca seful statiunii, Nicoara, a fost de acord cu acest sistem de incalzire, si totusi dupa ce plecam eu de la vila el scotea radiatoarele din priza pe motiv ca se consuma prea multa energie electrica.

Domnul Noica nu pastra nimic, cartile pe care le primea le lasa la mine in pastrare, le citeam impreuna, iar dupa aceea mi le dadea sa le arunc pe foc – nu voia sa ramana din ele nimic, sa nu incapa pe mana altora si sa fie compromisa vreo persoana. imi aduc aminte de o scrisoare de la Mircea Eliade: <>, iar in alta parte: <<...si nu am fost niciodata legionari, cum am fost acuzati>>.

Linistea revine, domnul Nicolae se opreste, iar eu ma ridic ca trezita din vis

Dupa o ora si ceva, dl Belet mi-a facut semn ca Dl Nicolae obosise, parca trezita din vis m-am ridicat sa plec, eram in continuare ametita de tot ceea ce ascultasem de frenezia locului si a momentului, ne-am luat la revedere Dl Nicolae sarutandu-mi si la plecare mana promitandu-ne ca ne vom revedea cu siguranta .

Am un singur regret ca atunci, acolo nu l-am invitat sa facem impreuna o plimbare pana la Schit, la mormantul D-lui Noica, sa-i ducem flori si sa strabatem impreuna la distanta de trei generatii superba bucla a Paltinisului .

Asa s-a derulat superba mea vacanta de anul acesta in inima muntelui, alaturi de oameni deosebiti, si le multumesc tuturor, in locuri mirifice incarcate de multa istorie si filozofie, Romania timpului de azi, in criza economica dar foarte bogata inca din punct de vedere spiritual.

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată.

<