Cum ati ajuns la conducerea Colegiului National Radu Greceanu?
Ca profesor, am inceput cariera in 1996, cand am absolvit Facultatea de Limbi si Literaturi Straine din cadrul Universitatii din Bucuresti. Am predat 2 ani acolo, iar in 1998 am nascut primul copil, am venit in Olt si m-am titularizat la Greceanu. A fost, recunosc, o ambitie personala de-a mea; este liceul pe care l-am absolvit si eu in urma cu 20 de ani si mi-am dorit tare mult sa predau aici, sa fiu colega cu fostii mei profesori. in 2009, la 10 ani de cand eram profesoara titulara in Greceanu, mi s-a oferit sansa de a deveni director al colegiului pe care l-am absolvit.
Difera foarte mult invatamantul de atunci de cel de acum?
invatamantul s-a schimbat foarte mult fata de acum 20 de ani. Au tot fost schimbari, unele s-au produs din mers, si nu prea a inteles lumea mare lucru din ele. Din fericire, Legea Educatiei speram ca va pune bazele unei schimbari de anvergura si amploare totodata, dar si de durata, astfel incat sa existe o coerenta si o logica in ceea ce priveste toate ramurile invatamantului din Romania. Este de data asta in fine o schimbare benefica. Este un inceput greu, insa pentru ca sunt multe schimbari in bine, le vom lua ca atare.
Pentru o perioada de timp ati predat in Marea Britanie. Cum a fost experienta petrecuta acolo si ce v-a determinat sa va intoarceti in tara?
Prin 2003 am facut o pauza de la Greceanu si, avand sansa de a cunoaste profesori de la un colegiu din Marea Britanie, am pus o intrebare asa, de genul, as vrea sa vin si eu sa predau un an la colegiul unde sunteti voi profesori. si mi-au spus Da, cu siguranta. Completezi un formular de aplicatie si vino la un interviu. De la treaba asta pana la a ma duce a durat aproape un an de zile, pentru ca nu e usor, aveam nevoie de un permis de munca, nu puteam lucra asa, fara sa fie totul in regula. Acolo am predat engleza ca limba straina, deci practic am predat tuturor elevilor – colegiul fiind particular – din strainatate, din tari ca Hong Kong, Coreea de Sud, Rusia, Ucraina. Nu era numai munca de predare acolo, ce mi s-a parut interesant era ca puteai face ca profesor si altceva. De exemplu sa supervizezi activitati sportive: fiecare profesor avea in norma lui didactica si supervizarea unor activitati sportive; eu am supervizat activitati de netball. Acolo, conditiile de securitate sunt maxime, la sport nu trebuie sa fie un singur profesor ci mai multi, ca sa nu li se intample elevilor ceva in timpul orei respective. Programul incepea la 8 dimineata si se termina la 5. A fost o experienta fructuoasa si benefica pentru mine, atat ca profesor, cat si ca adult. Aveam contract pe un an de zile, cu posibilitatea reinnoirii pentru inca un an, dar m-am intors pentru ca familia era pe primul loc. Eram singura, copilul meu era aici si sa stau departe de el inca un an era deja prea mult. Daca era cu mine ar fi fost mai simplu.
Exista o diferenta majora intre elevii de aici si cei de acolo?
O diferenta majora nu e, dar ca materie, ce li se preda elevilor romani este mult mai mult, materia e stufoasa si predarea si invatarea sunt mecanice inca, nu se pune accent pe creativitatea lor. Acolo se punea accent pe practica, erau spre exemplu ore de gastronomie, unde fetele si baietii invatau sa gateasca, pur si simplu. Ca si nivel de pregatire, si teoretica, elevii din Romania sunt net superiori, materia care se face acolo la liceu aici se face in gimnaziu.
Ce ne puteti spune despre activitatile care se desfasoara la Greceanu?
Am vazut pe site-ul edu.ro concursul Tinerii dezbat si am inscris liceul, apoi am participat la un campionat regional, la Caciulata, cu un echipaj si am luat locul 3. Mi-a placut mult ideea asta de dezbatere, chiar vorbeam cu ei si spuneam ca vreau ca Greceanu sa infiinteze un club de dezbateri. Sigur ca in afara ideea asta de dezbateri este extrem de in voga, si ii ajuta foarte mult pe elevi in dezvoltarea personala, isi argumenteaza o idee foarte logic si coerent, ii educa foarte mult, chiar daca nu pare asa la prima vedere. Acum (n.red.vineri) au venit din Bucuresti 4 debateri si au sustinut un meci demonstrativ de dezbateri pe tema pedeapsa cu moartea, in care o echipa sustinea ideea, iar cealalta trebuia sa aduca argumente. Sambata a venit o formatoare de la Bucuresti, care a si format 4 elevi chiar din Greceanu pentru a merge la concursuri regionale, nationale. Elevii au venit si s-au aratat interesati de a deveni membri oficiali si ne vom intalni saptamanal, pentru diferite activitati. Ma straduiesc sa aduc ceva nou la Greceanu, sa inovam, dar si sa diseminam altora ceea ce putem face noi.
Sunteti pro sau contra catalogului electronic?
Eu sunt cu siguranta pro. La colegiul unde am predat exista sistemul acesta, nu catalogul clasic. Era un sistem de notare conceput astfel incat pentru fiecare clasa trebuia ca pana la o anumita data sa se puna toate notele; eu, ca profesor, mi le puneam pe un CD si le inmanam unui informatician care le centraliza la toti profesorii din scoala, astfel incat pe data de 20 octombrie erau note la toate clasele de-a IX-a, pe 21 la cele de-a X-a, asta era sistemul. Pe langa note mai era si un scurt comentariu: la romana, X a dovedit ca are creativitate, dar la partea de analiza gramaticala nu exceleaza. Toate astea se listau, se puneau intr-un plic si se trimiteau parintilor acasa. Eu sunt de acord sa fie un sistem prin care la sfarsitul zilei parintele de acasa vede daca copilul a lipsit sau a luat o nota mica; mi se pare foarte util catalogul electronic.
Ar trebui uniformele scolare introduse din nou?
Cred ca uniforma este o idee foarte buna in momentul acesta. Din ceea ce vad eu, cel putin la elevii de la Radu Greceanu, nu imi place aspectul unora dintre ei. Atat fetele cat si baietii adopta o tinuta neglijenta, indecenta si in neconformitate cu scoala; de aceea am sa sustin in viitoarele sedinte cu parintii, cat si in anul scolar urmator introducerea uniformelor la Radu Greceanu, ca semn distinctiv al colegiului. Argumentul cel mai puternic acesta este, nu numai Legea Educatiei Nationale, care impune acest lucru, dar si lipsa decentei. Mi se pare o atitudine total necorespunzatoare cu scoala, cu educatia, cu instructia. Ei spun ca libertatea lor dispare si sunt uniformizati cu totii, asta e singurul contraargument, dar argumentele pro sunt mult mai multe, la fel si avantajele pentru parinti.
