Medierea, reglementata prin Legea 192/2006 cu modificarile si completarile ulterioare, este o modalitate de rezolvare a conflictelor pe cale amiabila in prezenta mediatorului si poate avea loc la biroul mediatorului sau in oricare alt loc stabilit de comun acord cu partile. Mediatorul este o terta persoana specializata in solutionarea neintelegerilor si conflictelor si care, in conditii de neutralitate, impartialitate si confidentialitate, conduce procedura de mediere, facilitand negocierile dintre parti. Mediatorul nu judeca, nu impune solutii, el se asigura ca solutia la care se ajunge reprezinta vointa si interesul partilor.
Fiind o procedura amiabila, medierea se bazeaza pe liberul consimtamant al partilor, care sunt de acord sa participe impreuna cu mediatorul la sedinta de mediere, in scopul rezolvarii situatiei conflictuale prin ajungerea la o intelegere. Se asigura astfel libertatea partilor de a recurge la mediere si de a lua o decizie.
Partile pot fi atat persoane fizice cat si persoane juridice. Ele se pot adresa mediatorului pentru rezolvarea oricarui tip de conflict, de natura civila, familie, comercial, etc, a precizat Cristina Ruxandescu, mediator autorizat in Olt.
Exemple de conflicte care se pot solutiona prin mediere:
– partaje si cauze succesorale, conflicte privind posesia, dreptul de proprietate, transmiterea dreptului de proprietate a bunurilor imobile si a altor drepturi reale;
-continuarea casatoriei (divort sau evitarea divortului), partajul de bunuri comune, exercitiul drepturilor parintesti, stabilirea domiciliului copiilor, contributia parintilor la intretinerea copiilor si orice alte neintelegeri care apar in raporturile dintre soti cu privire la drepturi de care ei pot dispune potrivit legii;
– granituirea, stramutari de hotar, precum si orice alte litigii care privesc raporturile de vecinatate;
– in litigiile de munca izvorate din incheierea, executarea si incetarea contractelor individuale de munca;
– litigii civile si comerciale de orice valoare (raporturi locative, pretentii, obligatia de a face, etc.);
– in materie penala, in cazul infractiunilor pentru care plangerea penala se pune in miscare la plangerea prealabila a persoanei vatamate si impacarea partilor inlatura raspunderea penala.
Exemplele prezentate mai sus nu sunt limitative, existand o gama mult mai larga de conflicte care se pot solutiona prin mediere. Legea reglementeaza ca medierea se poate folosi pentru toate conflictele de interese, deci puteti sa va adresati mediatorului pentru orice tip de conflict mai putin pentru drepturile strict personale, cum sunt cele privitoare la statutul persoanei, precum si orice alte drepturi de care partile, potrivit legii, nu pot dispune prin conventie sau prin orice alt mod admis de lege.
Partile pot alege procedura medierii atat inainte de inceperea unui proces in instanta, cat si in timpul judecatii la initiativa partilor sau la recomandarea judecatorului, acesta putand suspenda procesul un termen de maxim trei luni pentru rezolvarea litigiului pe cale amiabila, cererea de repunere pe rol fiind scutita de plata taxei judiciare de timbru. Daca litigiul este solutionat prin mediere, judecatorul poate dispune restituirea taxelor judiciare de timbre achitate deja, a precizat Cristina Ruxandescu.
Partile aflate in conflict se pot prezenta impreuna la mediator. in cazul in care se prezinta numai una dintre parti, mediatorul, la cererea acesteia, va adresa celeilalte parti invitatie scrisa, in vederea informarii si acceptarii medierii.
Medierea se desfasoara de regula intr-o singura sedinta si se bazeaza pe cooperarea partilor si utilizarea de catre mediator a unor metode si tehnici specifice, bazate pe comunicare si negociere. sedinta de mediere cuprinde atat sesiuni comune cat si sesiuni separate. La finalul procesului de mediere, mediatorul va intocmi un proces-verbal care se semneaza de catre parti, personal sau prin reprezentant, si de mediator. Cand partile au ajuns la o intelegere se redacteaza acordul de mediere care va cuprinde toate clauzele consimtite de acestea si care are valoarea unui inscris sub semnatura privata.
Avantajele folosirii medierii
Beneficiile apelarii la mediere sunt multe – de timp, morale, relationale, de pace sociala, materiale – si toate sunt importante.
Pentru parti, beneficiile materiale sunt incontestabile si constau in faptul ca la mediere se plateste doar onorariul mediatorului, fara taxe judiciare de timbru, timbre judiciare, care se platesc nu numai la instanta de fond ci si in caile de atac. in cazul in care medierea a intervenit in timp ce procesul se afla pe rolul instantelor de judecata si s-a ajuns la un acord, instanta poate dispune la cererea partii interesate restituirea taxei judiciare de timbru, platita pentru investirea acesteia, cu exceptia cazului in care conflictul solutionat pe calea medierii este legat de transferul dreptului de proprietate, constituirea altui drept real asupra unui bun imobil, partaje si cauze succesorale.
in instanta solutia este pronuntata de judecator, in schimb in mediere este esentiala implicarea activa si nemijlocita a partilor. Solutia nu este data de mediator. Acesta doar faciliteaza negocierile dintre parti, dar solutia apartine partilor. Acestea isi cunosc cel mai bine nevoile iar rezolvarea conflictului prin mediere va face ca ambele parti sa fie castigatoare, in timp ce in instanta intodeauna va exista un perdant.
Medierea asigura un cadru privat de discutii, sedinta de mediere putandu-se desfasura la biroul mediatorului sau in orice alt loc convenit de comun acord. Confidentialitatea discutiilor este deasemenea asigurata, aceasta fiind stipulata in contractul de mediere, iar partile vor semna deasemenea la inceputul sedintei de mediere un acord de confidentialitate. Mediatorul nu poate fi audiat ca martor in legatura cu faptele sau actele de care a luat cunostiinta in cadrul procedurii de mediere.
Durata medierii este de asemenea redusa fata de cea a unui proces in instanta, o sedinta de mediere putand dura de la o ora la cateva ore, in functie de natura si complexitatea conflictului.
