Pericol la barajele de pe Olt

Problemele Hidroelectrica au inceput odata cu intrarea in insolventa, cu denuntarile de contracte ale baietilor destepti care au fost reziliate si nu prea din moment ce societatea reintra in insolventa la doar noua luni dupa ce iesise.
Pentru a deveni buna de listare la bursa, la Hidroelectrica trebuia sa existe un profit urias, anuntat de altfel drept unul istoric la nivelul anului trecut. Cum vanzarea de energie pe bursa nu prea a mers din multe cauze, voci din sistem sustin ca administratia Hidroelectrica a inteles sa faca profit prin reducerea planului de mentenanta.
inainte de intrarea in insolventa, bugetul pentru lucrarile de intretinere si reparatie era de aproximativ 300 milioane lei, iar pentru 2014 s-au alocat 126 milioane. Initial, pentru Uzina Electrica Slatina (fosta Sucursala Hidrocentrale Slatina) era propusa suma de 18 milioane pentru mentenanta dar s-au alocat in final doar 7,3 milioane, bani insuficienti pentru acoperirea reparatiilor si asigurarea unei sigurante a sistemului hidroenergetic pe Olt.
Desi se spune ca Slatina nu are nevoie de mentenanta pentru ca au fost retehnologizate centralele, aceleasi voci din sistem sustin ca in realitate au fost retehnologizate 5 din 8 hidrocentrale si doar grupurile de productie si instalatiile auxiliare, iar pe baraje, respectiv diguri, stavile, nu s-a retehnologizat nimic.
Problemele la stavile de exemplu sunt reflectate in rapoartele de expertiza tehnica intocmite anul trecut, la comanda Hidroelectrica, pentru 4 stavile ce apartin Uzinei Electrice Slatina.
Specialistii care s-au deplasat la barajul Slatioara pentru a evalua starea tehnica a Stavilei Segment cu Clapeta nr.3. au constatat existenta unui grad avansat de coroziune. Coroziunea este prezenta aproape pe toate suprafetele stavilei, exceptie facand interiorul chesonului unde sunt doar cateva suprafete corodate. Balamalele dintre stavila si clapeta sunt neadecvate, nu pot prelua deformatiile din incarcarea hidrostatica, fapt ce conduce la o functionare defectoasa, se precizeaza in raport.
Probleme sunt si la amenajarea Rusanesti, unde in urma evaluarii starii tehnice a Stavilei Segment cu Clapeta nr. 5 s-a constatat ca este afectata de coroziune constructia metalica, avand elemente de rezistenta compromise care pun in pericol siguranta stavilei.
Sunt foarte multe repere corodate peste limitele admise, fapt pentru care nu s-a mai facut o analiza cu elementul finit, structura fiind foarte compromisa, cu riscul ca reparatiile sa fie mai complicate decat o constructie noua, au sustinut specialistii.
Nici starea tehnica a Stavilei Segment nr. 3 de la barajul Draganesti nu este una buna, conform raportului – Din analiza rezultatelor in cazul unei coroziuni de 2 mm a platelajului, si lipsa partiala a antretoazelor, eforturile in structura ajung la valorile de curgere ale materialului, motiv pentru care se impune scoaterea urgenta a stavilei de sub presiunea hidrostatica si trecerea la o consolidare a structurii stavilei.
Aceeasi specialisti au tras un semnal de alarma asupra starii tehnice a Stavilei Segment cu Clapeta nr.5. de la barajul Strejesti.
Corpul stavilei prezinta coroziuni accentuate (periculoase) in partea superioara, in zona cutitului si unele zone din partea inferioara a chesonului.
Zonele periculoase sunt coroziunile sudurilor dintre antretoaze si platelaj, unde avem diminuari ale platelajului de la 15 mm la 7 mm, sau chiar zone cu pori sau fisuri care supureaza. Aceste coroziunei profunde ale cordoanelor de sudura sunt deosebit de periculoase, ele afectand structura de rezistenta a stavilei. Din acest motiv controlul cu LP a fost limitat doar la cateva suduri pentru a nu agrava si mai mult situatia. Faptul ca majoritatea sudurilor dintre antretoaze si platelaj sunt corodate, fenomen ce nu se constata in interiorul chesonului, ne conduce la concluzia ca, datorita unei tehnologii de aplicare inadecvate a protectiei anticorozive, s-a ajuns la acest grad avansat de coroziune pe suduri, se arata in raport, concluzia fiind ca stavila respectiva trebuie scoasa imediat de sub presiunea hidrostatica pentru a evita ruperea ei. Exista doua sau trei zone cu eforturi ce depasesc limita admisibila, aproape de limita de curgere a materialului, si care sunt amorse sigure de rupere, se subliniaza in raport.
La un baraj sunt 5 stavile, create si concepute pentru ca orice deversare de apa sa se faca in mod controlat si sa preia toate viiturile. Tehnic, nu se permite decat reparatia unei singure stavile odata, reparatie ce poate dura pana la un an, spun specialistii. Deci a cincea stavila ar veni la rand peste 5 ani, cand s-ar putea sa fie tarziu in conditiile in care riscurile, desi reale, par sa fie ignorate.
in alta ordine de idei, lipsa banilor de mentenanta pune in pericol chiar caruta de facut bani a Hidroelectrica – instalatiile producatoare de energie. O dovada in acest sens este hidroagregatul nr.1 de la CHE Slatina, care s-a defectat in urma cu trei ani, a fost demontat si scos efectiv pe mal, unde zace de atunci pentru ca, din lipsa de bani, nu a mai fost reparat si ca atare nu a mai produs energie.