Acelasi Bogdan, colegul nostru care zacea intr-o balta de sange, si pe langa al carui trup in agonie a trecut cu viteza masina generalului Oprea.
La un moment dat, coloana s-a oprit. Nu am stiut de ce. Eu nu am vazut accidentul. Nu am stiut ca este vorba despre un accident. Am vazut doar masina de politie din fata oprita si pe cei doi politisti coborand si alergand. Unul dintre ei ne-a facut semn sa continuam deplasarea si masina in care ma aflam a pornit de pe loc. Masina de politie si cei doi colegi ramasesera acolo. Abia dupa ce depasisem locul accidentului, am aflat ce s-a intamplat – asa explica generalul Oprea de ce nu si-a coborat impozantul trup din masina. Nu a stiut ca Bogdan, colegul nostru a avut un accident.
Probabil, cand a vazut masina de politie din fata oprita si pe cei doi politisti coborand si alergand, si-o fi imaginat ca-i un atac terorist, ca vreun jihadist a pus gand rau aparatorului sigurantei nationale si interesului national. Ce sa faca un general in situatia asta, daca nu sa fuga pentru a se pune la adapost? Daca-l dobora vreun atentat, cine ne-ar mai fi aparat interesul national si ne-ar fi mentinut in siguranta? in astfel de momente, mai era timp sa-si aduca aminte de propriile afirmatii, cand zicea ca nu lasa pe nimeni in urma, isi ajuta camarazii si are grija de toti? De ce camaradul Oprea nu s-a intors din drum cand a aflat despre ce e vorba, n-a mai spus in declaratia de presa… O spun in locul sau postacii de partid, indignati la maxim ca prostimea de rand poate pune problema si la modul asta.
Tot de la postaci si spalatori de cadavre am aflat cu totii cine e de vina pentru moartea tanarului politist – in prima faza groapa, ulterior si mortul, ca nu era cu gandul la serviciu din moment ce a cazut in groapa.
Cu mici exceptii, in apararea generalului Oprea au sarit si liderii de sindicate din politie. Gretosi din calea-afara, s-au repezit sa il glorifice. A dat, a facut, a dres, nu a existat vreodata ministru de interne mai bun ca generalul… Ordin pe unitate – oricine e de vina pentru moartea politistului, mai putin generalul grandoman care nu se poate deplasa nici macar spre spre casa fara coloana oficiala, fara echipaje care sa se asigure ca dosul sau de ministru ajunge rapid la destinatie.
Cu foarte mici exceptii, politistii tac. Au iesit in strada odinioara pentru bani, despre moartea colegului lor nu au nimic de spus. Or astepta finalizarea anchetei…
La cateva zile de la tragedie, dupa ce opinia publica s-a inflamat, s-a trezit si opozitia sa ceara demisia lui Oprea. Acelasi Oprea curtat si paracurtat, laudat si apreciat pana atunci, ca doar interesul national poarta fesul politic… Tarata pe scena luptei intre partide, tragedia mortii tanarului politist este transformata in schimb de replici acide intre putere si opozitie, iar postacii invadeaza internetul, e concurs cu premii pentru ei. Groapa ramane principala vinovata, oricine cere demisia are caracter infect, iar lui Oprea i se ridica statuie.
Luni seara, generalul interesului national a mai facut o precizare. Nu se considera vinovat de nimic, ca atare nu demisioneaza: informez si opinia publica, cu privire la atitudinea mea, consecventa, de a asigura stabilitatea politica a guvernului din care fac parte, de a-mi pastra cuvantul dat.
Am inteles, domnule general. Groapa e de vina. Poate si vreun prapadit dintr-un birou, care a dispus, de capul lui, s-aveti un motociclist in coloana. Sau poate chiar mortul, ca tot spunea colegul dumneavoastra deputat ca era cu gindul in alta parte.
La urma urmei, interesul national e mai presus de orice…
