Lucia Draghicean, directorul CJRAE: Salarizarea profesorilor nu ar trebui sa se reflecte in calitatea actului educational

Psihologii si consilierii din cadrul institutiei sunt la dispozitia elevilor care intampina dificultati la scoala si cer ajutor. Despre toate aceste probleme si mai ales cauzele care le produc aflam din randurile ce urmeaza, intr-un interviu cu Lucia Draghicean, directorul CJRAE.

Ati incheiat de curand un studiu legat de violenta in scoli. Care sunt primele concluzii?
in fiecare an derulam studii pe violenta, absenteism si abandon, si pentru studiul optiunilor scolare. Cel pe violenta e menit sa diagnosticheze principalele probleme care stau la baza comportamentului violent in scoli. Chestionarele au fost aplicate pentru toate ciclurile de invatamant, in unitatile in care avem consilieri scolari. E bine sa depistam care sunt cauzele comportamentelor violente, si dintr-o analiza a rezultatelor am constatat ca acestea tin atat de nivelul individual al elevului, ca si de mediul familial si scolar. Remediul unor astfel de comportamente nu poate fi decat printr-un efort conjugat al familiei, scolii, societatii.

Se manifesta violenta cu precadere la o anumita varsta a elevului?

Omul e o fiinta sociala, si inca de mici, copiii tind sa imite comportamentele celorlalti; daca elevul traieste intr-un mediu unde predomina legea pumnului, cu siguranta ca el va avea astfel de comportamente si in mediul scolar. De fiecare data cand un copil e tratat cu brutalitate, el va reactiona in consecinta. Pe masura ce inainteaza in varsta, tanarul e capabil sa-si gestioneze emotiile, dar asta tine in primul rand de educatie, de suportul afectiv al celor din jur, de cercul de prieteni pe care il frecventeaza. Nu cred ca un adolescent e mai violent decat un copil de varsta scolara mica sau de gimnaziu.

Ce proiecte pentru prevenirea violentei aveti in derulare? in ce constau, cum se deruleaza? Sunt elevii receptivi?
Proiectul impreuna impotriva violentei se desfasoara pornind de la invatamantul prescolar pana la cel liceal. Avem tipuri de activitati pentru fiecare nivel, si acestea constau in consiliere de grup, adica se abordeaza o anumita tema, in functie de varsta elevului, si se finalizezaza cu niste fise de lucru cu ajutorul carora elevii ajung sa se autocunoasca, sa-si cunoasca mai bine prietenii, sa-si gestioneze mai bine propriile emotii si sentimente. La final, elevii sunt ajutati sa constientizeze ca e bine sa isi gestioneze reactiile vizavi de ceilalti. Activitatile se deruleaza la scoala, cu ajutorul consilierului scolar. Ce fac aici e diferit fata de celelalte, ies din tiparele traditionalului, pornind de la asezarea mobilierului in forma de semicerc, apoi relatia dintre profesor si elev e alta, pentru ca discutam la nivelul elevului, iar copiii simt acest lucru si sunt incantati. Avem feedback, dar elevul simte ca e un alt mod de abordare a invatarii.

Absenteismul, despre care chiar inspectorul general spunea in ultima conferinta de presa ca e o problema, nu pare sa dispara. Sunt actiuni in comun cu jandarmi, politisti…Cine si unde greseste?
Absentele sunt efecte, si trebuie sa stim care sunt cauzele. Printre ele as enumera lipsa de supraveghere din partea parintilor; poate putini sunt interesati daca elevii merg la scoala, desi dimineata pleaca de acasa, dar in drum se opresc in salile de jocuri de noroc sau cu prietenii. Poate au anumite cercuri de prieteni care ii incurajeaza si ii sustin pentru a absenta de la scoala. Poate a disparut motivatia invatarii, spre exemplu la cei de liceu care nu mai gasesc perspectiva unui loc de munca pe piata muncii. De 4 ani, la nivelul judetului, Centrul nostru, in colaborare cu Institutul de stiinte ale Educatiei si cu Unicef-ul, deruleaza un proiect denumit Zone prioritare de educatie, in cadrul campaniei Hai la scoala!, in care noi incercam sa ii implicam si pe parinti in viata scolii, prin organizarea unui centru de resurse pentru parinti. in acelasi timp, Institutul organizeaza in fiecare an cursuri de formare cu profesorii din scolile incluse in acest proiect, in vederea cresterii motivatiei scolare a elevilor, in asa fel incat scoala romaneasca sa devina o scoala prietenoasa, atractiva, iar elevul sa vina din placere, sa transformam acel trebuie sa mergi la scoala in vreau sa merg la scoala.

Cum vedeti invatamantul din ultimii ani? Avem exemplu concret rezultatele la bac. Sa fie introducerea camerelor un semnal de alarma sau situatia a fost la fel si inainte de supravegherea video?
Nu cred ca introducerea camerelor a fost principalul factor al esecului de la bac. E adevarat ca elevii emotivi pot sa se blocheze in astfel de situatii, insa e bine sa-i familiarizam. Ei au deja in scoli camere video, dar pe holuri; exista si in clase, dar cred ca ar trebui sa fie functionale si pe parcursul anului si sa nu mai fie invocat acest motiv al esecului. Noi am demarat si un alt proiect care sa vina in sprijinul elevilor care trebuie sa sustina examene – cei de clasa a VIII-a si cei de a XII-a. Proiectul se numeste invatam sa invatam, si prin el, elevii sunt ajutati sa faca fata in primul rand stresului, dar si sa-si gestioneze emotiile in astfel de situatii, pentru ca s-a constatat ca e mult mai importanta inteligenta emotionala atunci cand esti supus unor astfel de examene. Exista elevi care au un coeficient de inteligenta ridicat, mult peste medie, dar din cauza faptului ca in astfel de situatii – la examene, la concursuri – nu sunt capabili sa-si gestioneze emotiile firesti, nu reusesc sa treaca de ele. Emotiile trebuie sa fie constructive, nu distructive. Tocmai acesti elevi se afla in fata unui esec scolar, au rezultate slabe la examene.

Haideti sa vorbim putin si despre situatia profesorilor. Se reflecta cumva salarizarea slaba in calitatea predarii la clasa?
Se reflecta, desi n-ar trebui sa se reflecte, pentru ca ar trebui sa vorbim despre vocatie. Daca am avea cadre didactice cu vocatie, nu cred ca salarizarea ar fi principala cauza care i-ar determina pe profesori sa nu mai dea randament maxim sau sa nu se mai implice cat ar trebui in actul didactic. Apropo de acest lucru, noi am demarat un alt proiect de alegere a carierei, prin aplicarea unor baterii de teste de interese, prin care elevii isi cunosc nivelul aptitudinal si stiu cam ce profesie ar putea sa urmeze. in urma aplicarii acestor chestionare, majoritatea elevilor afirma ca au fost indrumati spre un anumit tip de liceu de parinti. Ori acest lucru nu e in regula. Vorbind despre vocatie, atunci cand practici o meserie care e conforma cu interesele tale, cu siguranta ca vei avea satisfactii si rezultate foarte bune. Atunci cand mergi intr-un domeniu pentru care nu ai chemare, dar mergi pentru ca e ultima gaselnita, sigur ca nu vei avea nici rezultate. Pentru viitor, trebuie sa-i ajutam si pe parinti, si sa-i facem sa inteleaga ca e important sa-si cunoasca copiii in asa fel incat acestia sa profeseze o meserie pentru care au chemare. E important sa insistam pe acel optimum motivational, sa existe un echilibru intre potentialul individual si aspiratii.

Vin elevii la centru, pentru consiliere?

Da, vin. Cele mai multe solicitari sunt pe comunicare, pentru ca in ultima perioada se constata existenta unor deficiente de comunicare mai mult intre elevi si adulti. Putem sa punem acest fapt pe seama conflictului intre generatii, insa atunci cand realizam aceasta consiliere individuala, o facem nu numai cu cel care solicita, respectiv elevul, ci si cu parintele. si el trebuie consiliat, in asa fel incat sa ne sustina in activitatea noastra. A comunica cu un copil nu inseamna sa locuiesti cu el in aceeasi casa si sa aiba fiecare membru al familiei activitati diferite. A comunica inseamna sa stii care sunt preocuparile copilului, prietenii, tot ce face pe parcursul unei zile. Nu inseamna numai sa-l intrebi ce nota a luat la scoala. Copilul trebuie sa se simta valorizat de cei din jur, sa se simta util, sa simta afectiune.

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată.

<