Este o mana de om, plina de energie, desi in ochi i se citeste oboseala acumulata in orele de garda. De 15 ani salveaza vieti, dar sutele de mii de cazuri tratate nu i-au rapit sensibilitatea si inca plange cand medicina se dovedeste neputincioasa in fata mortii.
Vorbim despre Cati Buzau, sefa Unitatii de Primire Urgente (UPU) din cadrul Spitalului Judetean de Urgenta, care in randurile de mai jos ne-a marturisit cat de frumoasa este meseria de medic la Urgenta si ce satisfactie imensa exista in momentul in care salvezi o viata, chiar daca, de cele mai multe ori, viata de familie trece pe locul doi.
Cum v-ati inceput cariera de medic?
La SJU Slatina, unde am venit in anul 1998, dupa ce am absolvit examenul de medic specialist in medicina de urgenta. De atunci lucrez in unitatea de primiri urgente, dar pe atunci nu era structurata cum este acum, aveam o camera de stabilizare. Eu si cu doctorul serban lucram in doua ture: dimineata si dupa amiaza. Cam asta a fost inceputul nostru.
Ce v-a determinat sa alegeti aceasta meserie?
Profesia de medic a fost visul meu de mica. in copilarie ma jucam cu seringi, stetoscop, era visul meu sa devin medic. Pe vremea aceea se intra foarte greu la Medicina. Dupa ce am terminat liceul Radu Greceanu, am dat la Medicina, dar concurenta fiind foarte mare am intrat in al treilea an.
Care sunt avantajele si dezavantajele meseriei de medic la urgenta?
Avantajul este ca poti capata o experienta multipla vizand toate specialitatile medicinei. Aici vin pacienti cu o patologie foarte diferita: cardiaci, pacientii care tin de chirurgie, neurologie, etc. si lucrand in urgenta vezi foarte multe afectiuni, normal ca atunci capeti si o experienta mult mai mare, spre deosebire de ceilalti medici care sunt strict orientati pe domeniile de specialitate. Noi trebuie sa stim asa cam de toate, nu numai la nivelul cat stie un medic specialist in spital.
Cam cate cazuri pe zi aveti?
Media cazurilor in ultima perioada este cam 140 – 170 cazuri/ pe 24 ore. Noi lucram in ture: avem doua ture pe zi, iar seara de la 20.00 avem garda. in week-end avem garda pe 24 ore un medic pe urgente majore, care asigura cazurile critice, si un medic in urgente minore, unde vin pacienti la consultatii, care nu necesita monitorizare permanenta.
Cam cum decurge o zi din viata unui medic la urgente?
O zi din viata unui medic la urgenta este destul de stresanta, pentru ca de multe ori sunt avalanse de pacienti critici si trebuie sa-i urmaresti, sa-i monitorizezi, sa-i tratezi pe mai multi in acelasi timp. Sa stiti ca nici dupa atatia ani de practica nu au trecut emotiile fiecarui caz, auzi ambulanta cand scoate sunetul de avertizare si te gandesti Doamne ce-o mai veni?. Noaptea in garda, chiar daca exista un interval de timp in care nu ai urgenta, nu poti sa spui ca stai relaxat pentru ca trebuie sa fii pregatit in permanenta sa primesti un pacient critic si sa-i acorzi asistenta medicala corespunzatoare.
Ati avut vreodata cazuri in care v-ati simtit in pericol?
Da, au fost. De multe ori ne-am simtit in pericol, mai ales cu pacientii agitati, cu tulburari psihice; la examinare mai gasesti cate un cutit bagat pe la picior, mai scoate unul o lama sau te loveste, pentru ca unii sunt agresivi chiar daca le vorbesti frumos, pe moment nu-si dau seama ce fac. La noi munca este in echipa: medic si asistenta, fiecare dintre noi ne cunoastem locul si rolul in aceasta echipa. Ca medic in urgenta, nu poti sa lucrezi singur si sa duci la bun sfarsit misiunea.
Ce amintiri frumoase legate de aceasta meserie aveti? Dar urate?
Amintiri frumoase cand ai oameni suferinzi langa tine este mai greu sa ai, dar pot sa spun ca am avut nenumarate bucurii, de exemplu sa vezi un pacient care a venit foarte grav sau chiar in stop cardio-respirator, iar in urma asistentei medicale pe care i-ai acordat-o sa-l vezi cum revine la viata… De multe ori, au existat si amintiri urate, in special cand vezi parintii suferind in urma decesului copiilor. Am avut mai multe cazuri cand plangeam toti, de la medic la asistent, sunt cazuri care te marcheaza. Este foarte greu sa vezi ca nu ai putut sa faci nimic in ciuda eforturilor tale si doare cand vezi suferinta oamenilor…
Cu un astfel de program, presupun ca de foarte multe ori, viata personala vine pe locul doi. Cum inteleg cei din familia dvs. acest lucru?
Asa este. De multe ori, plecand de aici obosit nu mai ai chef acasa sa stai de vorba sau sa creezi o atmosfera, pur si simplu simt nevoia sa ma bag intr-o camera si sa stau singura, macar doua ore sa-mi revin, dupa care, normal ca viata isi urmeaza cursul. Am familie, trebuie sa si gatesc, sa fac curat, dar pot sa spun ca m-am obisnuit. Nu mi-e usor, sunt momente multe in care ma simt obosita, dar mie imi place ceea ce fac. Medicina de urgenta, chiar daca initial am crezut ca nu este facuta pentru mine, acum imi place. Dezavantajul este ca mai departe nu tu urmaresti pacientul, dar multi ne recunosc meritele. Afla, totusi, ca undeva acolo in urgenta cand era inconstient cineva i-a acordat un prim-ajutor si ca datorita noua este in viata si de multe ori pacientii au venit si ne-au multumit. in urma cu cativa ani, o mamica m-a cautat la un an dupa ce-i salvasem copilul ranit intr-un accident rutier, aflase ca eu eram de garda atunci si a venit sa-mi multumeasca…
Aveti copii?
Da, am o fetita de 12 ani, care nici nu vrea sa auda de medicina pentru ca i se pare mult prea greu. Am privat-o de foarte multe ori de prezenta mea de acasa si imi dau seama de acest lucru, dar ea a inteles ca eu lucrez foarte mult si ca fac foarte multe garzi. Chiar daca ii e greu, a inteles. Nu-i place medicina si de multe ori ma intreaba de ce am ales aceasta meserie si i-am explicat ca asta mi-am dorit de mica, sa salvez vietile oamenilor.
Cum va simtiti in momentul in care cineva va multumeste pentru ca i-ati salvat viata?
Este ceva care te face sa uiti si de oboseala si de tot, pentru noi toti cei care lucram aici. Satisfactia este foarte mare cand iti dai seama ca ai reusit sa redai viata unui om in ultimele minute, de cele mai multe ori si un minut conteaza, iar daca ai intervenit in acel minut il salvezi. Este o specialitate cumva intoarsa la noi; medicul specializat pe un anumit domeniu stabilizeaza pacientul, ii face niste investigatii paraclinice si in urma acestuia formuleaza un diagnostic, pe cand la noi e invers. Cand vine un pacient care nu mai poate sa respire normal ca ii asiguri tratament, deci poti sa incepi tratamentul inainte de a-i pune un diagnostic pentru ca minutele acela conteaza foarte mult pentru viata lui.
Daca nu ati fi facut medicina de urgenta, ce alt domeniu din ramura medicinei v-ati fi ales?
Nu stiu, mi-ar fi placut cardiologie, anestezie, terapie intensiva sau boli interne, astea cred ca ar fi fost optiunile mele.
Vi s-a parut vreodata atat de greu incat sa va ganditi sa renuntati?
Nu cred, desi, lucrez de 17 ani cu tot cu rezidentiat. De la o zi la alta imi incarc bateriile, imi place foarte mult ceea ce fac si nu as putea sa renunt la meseria asta. Chiar daca viata personala trece pe locul doi, in fond, de asta suntem aici si trebuie sa faca si cineva munca aceasta. Dupa parerea mea, aceasta este o meserie nobila pentru o femeie.