Ciugulea

Politic, ar fi prea mult, cu mult prea mult sa-i asociem o cariera. Cariera defineste o experienta cu pretentii, profesionala, diplomatica, politica, artistica etc., o experienta cu realizari si recunoasteri argumentate. Or, longevitatea sa ca fruntas liberal de nivel judetean nu are o explicatie pe fondul calitatii. Daca in cazul sau utilizam sintagma vechime politica, ne-am apropia de realitate. Sa recunoastem totusi ca are un dar: e sforar. Mai bun sau mai rau. Dar nu politician in adevaratul sens al cuvantului. De altfel, statutul sau real la acest etaj social nu reprezinta un lucru izolat: ca el sunt multi.

Ca om de afaceri nu se poate spune ca a esuat. Nu se poate spune nici ca face parte din marii afaceristi ai judetului. Are un statut mediu. Calitatile manageriale ale unui constructor cu firma in urma cu, sa spunem, 10 – 15 – 18 ani nu trebuiau sa fie innascute pentru ca firma sa-i prospere. in Romania postdecembrista s-a construit atat de mult, incat cu un pic de curaj si cu un oarecare simt al pietei lucrurile mergeau aproape de la sine pentru o societate comerciala de constructii. Deci, sa-i dam protagonistului nostru atat cat merita.

Din pozitia de comunicator, Ciugulea ne da masura celui care nu poate, pur si simplu, comunica. Conferintele de presa organizate de el sunt de-a dreptul delicioase pentru jurnalisti din acest punct de vedere. Omul asta este neputincios atunci cand vine vorba de limba romana. Incoerentele sale de logica sunt celebre, iar cand in discursu-i dezlanat, cu poticneli de fond si forma din belsug, apar ambalari conjucturale, totul este un spectacol perfect pentru amatorii de perle lingvistice.

Imaginea – ei bine, imaginea presedintelui PNL Olt (nu cea publica, ci imaginea propriu-zisa, fizionomica) are atu-uri fotogenice care, surprinse in reflexe intamplatoare, contin din plin expresia rara, colorata, cautata de jurnalistii de cancanuri. Ce-a mai ramas? A, palaria, cea cu boruri largi pe care o poarta cateodata. Podoaba asta ii confera un aer de bulibasa, iar daca ni-l imaginam in fata unui pahar cu whisky, de bulibasa emancipat sau de mafiot clasic american.

Ce ramane, asadar, din Ioan Ciugulea dezmembrat asa? Caramizile le-am vazut, unde este cimentul? Ce-i unifica toate aceste parti sub un nume care-l pastreaza pe val? Raspuns: un amestec de siretenie, incapatanare si orgoliu. siretenia ii alimenteaza oportunismul, incapatanarea il mentine activ, iar mandria ii da inaltimea de la care priveste piezis-amenintator gascanul catre intrusul ce-i tulbura linistea intre soate. N-am zis nimic de ignoranta: poate este activa si se supara omul pe noi, desi, la drept vorbind, am lasat de-o parte teme importante pentru a-l analiza pe dom’ Ciugulea.

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată.

<